STRATEGIA INTEGRATA
DE DEZVOLTARE A RESURSELOR UMANE
din perspectiva Invatarii pe parcursul intregii vieti
2009-2020 - PROIECT
~ CUPRINS ~
1. Introducere
2. Cadrul strategic general
3. Situatia curenta a resurselor umane din Romania
3.1 Situatia demografica
3.1.1. Viziune de ansamblu
3.1.2. Aspecte problematice
3.2 Situatia educatiei si formarii profesionalenitiale
3.2.1. Viziune de ansamblu
3.2.2. Invatamantul preuniversitar
3.2.2.1. Aspecte problematice
3.2.3. Invatamantul superior
3.2.3.1. Aspecte problematice
3.2.4. Educatia adultilor
3.2.4.1. Aspecte problematice
3.2.5. Viziune integratoare
3.3. Situatia ocuparii fortei de munca
3.3.1. Viziune de ansamblu
3.3.2. Masuri de ocupare a fortei de munca
3.3.2.1. Aspecte problematice
3.3.3. Formarea Profesionala Continua
3.3.3.1 Aspecte problematice
3.3.4. Viziune integratoare
3.4. Situatia incluziunii sociale
3.4.1. Viziune de ansamblu
3.4.2. Grupuri dezavantajate
3.4.2.1. Aspecte problematice
3.4.3. Servicii sociale
3.4.3.1. Aspecte problematice
3.4.4. Viziune integratoare
4. Strategia
4.1. Obiectiv General
4.2. Obiective specifice
4.2.1. InTelegerea mai buna a nevoilor reale si directiilor de dezvoltare a resurselor umane
4.2.1.1. Studierea temeinica si continua a pietei muncii
4.2.1.2. Intelegerea nevoilor pietei muncii
4.2.2. Educatie si formare initiala de calitate pentru toti
4.2.2.1. Educatia de baza pentru toti
4.2.2.2. Formarea profesionala initiala de calitate
4.2.3. Stimularea cresterii cererii pentru dezvoltarea resurselor umane
4.2.3.1. Cresterea preocuparii pentru dezvoltarea resurselor umane
4.2.3.2. Proiectarea programelor de formare
4.2.3.3. Crearea unei culturi a invatarii pe parcursul intregii vieti
4.2.3.4. Optiune si flexibilitate In alegerea calificarilor si a metodelor de evaluare pentru certificarea acestora
4.2.3.5. Sprijinirea Invatarii prin stimulente financiare adecvate
4.2.3.6. Recunoasterea beneficiilor Invatarii
4.2.4. Ajustarea ofertei pentru dezvoltarea resurselor umane
4.2.4.1. Cresterea calitatii seviciilor de informare, consiliere si orientare
4.2.4.2 Imbunatatirea accesului la servicii si oportunitati de Invatare de calitate
4.2.4.3. Promovarea si Imbunatatirea politicilor de DRU In cadrul organizatiilor
4.2.4.4. Cresterea flexibilitatii oportunitatilor de formare si Invatare
4.2.4.5. Cresterea relevantei educatiei si formarii continue
4.2.4.6. Certificarea competentelor reale
4.2.4.7. Asigurarea calitatii ofertei
4.2.5 Valorificarea competentelor si potentialului fiecaruia pe piata muncii
4.2.5.1. Valorificarea potentialului fiecarui individ si Imbunatatirea competentelor sale
4.2.5.2. Promovarea oportunitatilor egale
4.2.5.3. Dezvoltarea unui sistem adecvat de protectie sociala
5. Implementarea si raportarea Indeplinirii strategiei
5.1. Consolidarea institutionala
5.2. Monitorizarea si evaluarea strategiei
5.3. Surse de Finantare
6. Concluzii
Lista abrevierilor
sursa: www.fseromania.ro
joi, 9 aprilie 2009
1. Introducere
In cadrul Consiliului European de Primavara din 2005, Sefii de Stat si Guvern ai Statelor Membre ale Uniunii Europene au relansat Strategia Lisabona prin focalizarea acesteia pe crestere economica si locuri de munca. De asemenea,strategia Lisabona a fost reorganizata In cicluri de trei ani si au fost delimitate cu mai multa claritate reformele care trebuie sa aiba loc la nivelul Statelor Membre si cele care vor avea loc la nivel Comunitar. Consiliul a aprobat cu aceasta ocazie si un set de Linii Directoare Integrate pentru Crestere Economica si Locuri de Munca 2005-2008, ca unul dintre instrumentele de implementare a Strategiei Lisabona. In decembrie 2007, au fost comunicate Liniile Directoare Integrate pentru Crestere Economica si Locuri de Munca 2008-20102, care au menirea de a Indruma Statele Membre In implementarea reformelor naTionale, prin intermediul Programelor NaTionale de Reforma.
Ca urmare a examinarii Programelor Nationale de Reforma, se arata atat In Raportul
de Progres Anua cat si In Rapoartele Comune de Evaluare, ca Statele Membre vor trebui sa continue eforturile In trei directii prioritare:
- atragerea si menTinerea In ocupare a unui numar cat mai mare de persoane, cresterea ofertei de forta de munca si modernizarea sistemelor de protectiesociala;
- Imbunatatirea adaptabilitatii lucratorilor si intreprinderilor;
- cresterea investitiilor In capitalul uman pentru o mai buna educaTie si formare.
De asemenea, Comisia Europeana a transmis un comunicat privind necesitatea relansarii cadrului strategic privind Cooperarea Europeana In educatie si formare subliniind ca relansarea Strategiei Lisabona nu poate fi realizata decat pe baza cresterii nivelului de pregatire al resurselor umane, prin sisteme mai bune de educaTie si formare. Nivelul cunostinTelor, deprinderilor si al competenTelor determina capacitatea unei persoane de a avea succes pe piaTa muncii si de a participa activ In societate. Un nivel cat mai Inalt al acestora este de asemenea de o importanTa majora atat pentru o mai buna coeziune sociala cat si pentru cresterea capacitaTii inovative si a competitivitaTii intreprinderilor si a economiei pe ansamblu.
In plus, pentru o mai buna potrivire cu nevoile curente si viitoare ale pieTei muncii, este necesara atat o ImbunataTire a nivelului cunostinTelor, deprinderilor si competenTelor resurselor umane, cat si dezvoltarea capacitaTii de previzionare si elaborare de politici care sa raspunda schimbarilor de pe piaTa muncii. Pentru a putea adapta continuu competenTele indivizilor la nevoile si dinamica pieTei muncii, sunt esenTiale competenTele de baza, transversale, dobandite Inca din educaTia si formarea iniTiala, ce Ii permit adultului sa acumuleze si sa-si actualizeze continuu cunostinTele si competenTele, prin InvaTare pe parcursul Intregii vieti.
Drept urmare a acestor considerente, precum si pe baza unui amplu proces de consultare, Comisia Europeana a propus axarea Cooperarii Europene In educaTie si formare pe patru direcTii strategice:
- punerea In aplicare a InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi;
- ImbunataTirea calitaTii, a eficienTei si a rezultatelor sistemelor de educaTie si formare;
- promovarea echitaTii si cetaTeniei active;
- cresterea inovaTiei si creativitaTii, inclusiv a antreprenoriatului, la toate nivelurile de educaTie si formare.
Consiliul European de Primavara din 2008 a solicitat Statelor Membre sa Intreprinda
acTiuni concrete pentru a reduce substanTial numarului analfabeTilor funcTionali si a
celor care abandoneaza timpuriu scoala, sa ImbunataTeasca nivelul de cunostinTe, competenTe si abilitaTi al persoanelor migrante sau aparTinand grupurilor dezavantajate, de a atrage mai mulTi adulTi In educaTie si formare si de a facilita mobilitatea geografica si ocupaTionala.
Pentru a sprijini Statele Membre In a-i mobiliza pe cei care pot sa lucreze si a-i sprijini pe cei care nu pot, Comisia Europeana a propus o strategie holistica privind incluziunea sociala activa. O astfel de strategie ar putea contribui la atingerea unuia dintre obiectivele Strategiei Lisabona, si anume eradicarea saraciei, problema cu care Inca se confrunta Uniunea Europeana. Principiile care stau la baza acestei strategii vizeaza urmatoarele direcTii de acTiune:
- asigurarea unui nivel al veniturilor care sa conduca la evitarea excluziunii sociale;
- dezvoltarea unor punTi de legatura cu piaTa muncii;
- asigurarea de legaturi pentru un acces mai bun la servicii de calitate.
In sfarsit, prin Liniile Directoare Strategice pentru Coeziune Economica, Sociala si Teritoriala 2007-2013, Statele Membre sunt chemate sa sprijine politica de coeziune prin concentrarea eforturilor si resurselor In trei direcTii prioritare:
- ImbunataTirea atractivitaTii Statelor Membre, a regiunilor si oraselor prin ImbunataTirea accesibilitaTii, asigurand servicii de un nivel si o calitate adecvata, si conservand In acelasi timp mediul Inconjurator;
- Incurajarea inovaTiei, antreprenoriatului si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere prin capacitatea de cercetare si inovare, incluzand noile tehnologii ale informaTiei si comunicaTiilor; si
- crearea de locuri de munca mai multe si mai bune prin sporirea accesului la ocupare si activitate antreprenoriala, ImbunataTirea adaptabilitaTii lucratorilor si intreprinderilor si sporirea investiTiilor In capitalul uman.
In vederea promovarii condiTiilor necesare pentru crestere economica si ocuparea forTei de munca, si a Intaririi factorilor care sa conduca la o convergenTa reala a Statelor Membre mai puTin dezvoltate, a fost stabilit un set de trei obiective: ConvergenTa, Competitivitate si Ocupare Regionala, si Cooperare Teritoriala Europeana, la a caror Indeplinire contribuie un ansamblu de Fonduri Structurale si de Coeziune, dupa cum urmeaza:
ConvergenTa FEDER FSE Fondul de Coeziune
Competitivitate si Ocupare Regionala FEDER FSE
Cooperare Teritoriala Europeana FEDER
In privinTa Romaniei, In cadrul Raportului comun de evaluare a Programului NaTional
de Reforme8 se recomanda punerea In aplicare a unor programe integrate In vederea cresterii gradului de ocupare a forTei de munca, a ratei de activitate si a nivelului de productivitate, In special prin accelerarea reformelor In sistemul de educaTie pentru a oferi un raspuns mai eficient nevoilor existente pe piaTa forTei de munca, prin reducerea abandonului scolar timpuriu si prin sporirea In mod semnificativ a participarii adulTilor la educaTie si formare.
Pentru a raspunde acestor recomandari, a sprijini dezvoltarea strategica a Romaniei si a-si aduce contribuTia la atingerea obiectivelor Strategiei Lisabona, la implementarea acesteia, Strategia Integrata de Dezvoltare a Resurselor Umane (SIDRU) are menirea de a duce mai departe eforturile actuale si sa sprijine o apropiere multi-sectoriala pentru o mai buna coeziune economica si sociala, precum si pentru o dezvoltare durabila, prin combinarea politicilor In domeniul educaTiei, al ocuparii forTei de munca si al incluziunii sociale.
In vederea elaborarii SIDRU, cat si pentru o mai buna articulare si integrare adirecTiilor strategice, au fost Intreprinse trei demersuri esenTiale: constituirea unui grup de lucru, consultarea unei echipe de experTi tematici si desfasurarea unui amplu proces de consultare la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare. BogaTia de informaTii, idei si opinii exprimate a fost atent analizata si sintetizata, fiind prezentata In cadrul acestui document. De asemenea au fost analizate diverse de strategii existente, o multitudine de rapoarte generale sau sectoriale, precum si alte iniTiative care contribuie la dezvoltarea resurselor umane din Romania. Un accent aparte a fost pus pe analiza cadrului legislativ si a celui instituTional.
Strategia Integrata de Dezvoltare a Resurselor Umane din perspectiva InvaTarii pe
parcursul Intregii vieTi se bazeaza pe analiza situaTiei actuale si a tendinTelor ce se contureaza In documentele strategice de referinTa la nivel european, Strategia Lisabona relansata, Liniile Directoare Strategice de Coeziune 2007-2013, Strategia Europeana de Ocupare, Liniile Directoare Integrate pentru Crestere Economica si Locuri de Munca 2008-2010, cat si naTional, Strategia NaTionala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei, orizonturi 2013-2020-2030, Programul NaTional de Reforme 2007-2010, Planul NaTional de Dezvoltare 2007-2013, Cadrul Strategic NaTional de ReferinTa 2007-2013 si Programul OperaTional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, continuand si complementand stipularile acestora, pentru a asigura articularea si coerenTa demersurilor.
SIDRU va contribui substanTial la “ImbunataTirea nivelului cunostinTelor, deprinderilor si competenTelor resurselor umane din Romania, sprijinind dezvoltarea si folosirea mai eficienta a capitului uman”, asa cum a fost definita prioritatea a patra a Cadrului Strategic NaTional de ReferinTa 2007-2013. O buna guvernanTa este esenTiala la toate nivelurile pentru implementarea cu succes a SIDRU, motiv pentru care Guvernul si partenerii sociali sunt chemaTi sa-si asume In comun, alaturi de toTi ceilalTi actori implicaTi, responsabilitatea dezvoltarii resurselor umane din Romania.
Nu In ultimul rand, SIDRU va reprezenta un document reper pentru argumentarea noului Program OperaTional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2014-2020,
precum si pentru negocierea sprijinului ce va fi acordat In vederea implementarii acestuia prin intermediul Fondului Social European. SIDRU poate fi considerat si o baza pentru evaluarea ex-ante pentru urmatorii ani 2014-2020 realizata In 2009, anul In care ne vom confrunta cu evaluarea intermediara a implementarii POSDRU.
Documentul este structurat In cinci parTi majore:
- un prim capitol este destinat spicuirilor din documentele strategice ce stau si la baza elaborarii SIDRU, atat de la nivel european, cat si naTional, pentru a evidenTia cum stipularile din SIDRU continua sau complementeaza stipularile si demersurile anterioare, cum SIDRU se articuleaza cu toate aceste documente;
- un capitol destinat diagnozei situaTiei actuale, atat In domeniul educaTiei, cat si al ocuparii, formarii profesionale continue sau al incluziunii sociale, cu consideraTii deopotriva asupra situaTiei demografice a capitalului uman existent;
- capitolul destinat formularii propriuzise a strategiei, defalcat pe obiective generale si specifice, cu evidenTierea deopotriva a planului de acTiune pentru atingerea obiectivelor si a Tintelor propuse;
- un capitol de consolidare instituTionala, cu sugestii concrete de acTiuni de Intreprins pentru ImbunataTirea eficienTei instituTionale, pentru a asigura implementarea strategiei si a planului de acTiune, evidenTiindu-se totodata instiuTiile responsabile pentru implementare. Sunt menTionate totodata mecanismele de monitorizare si de evaluare a strategiei, ca si posibilele surse de finanTare;
- consideraTiile finale vizeaza pasii urmatori de realizat, odata ce acest document este aprobat si asumat.
Pentru evitarea oricarei confuzii care s-ar putea naste din perspectiva InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi a dezvoltarii resurselor umane propusa In cadrul acestei strategii, se impune a fi precizat de la bun Inceput faptul ca SIDRU nu este Strategia pentru InvaTare permanenta a Romaniei, document care se afla la aceasta data Inca In stadiu de elaborare. Totodata, cateva precizari asupra accepTiunii termenilor cheie pe care Ii vom utiliza pe parcursul documentului:
Ca urmare a examinarii Programelor Nationale de Reforma, se arata atat In Raportul
de Progres Anua cat si In Rapoartele Comune de Evaluare, ca Statele Membre vor trebui sa continue eforturile In trei directii prioritare:
- atragerea si menTinerea In ocupare a unui numar cat mai mare de persoane, cresterea ofertei de forta de munca si modernizarea sistemelor de protectiesociala;
- Imbunatatirea adaptabilitatii lucratorilor si intreprinderilor;
- cresterea investitiilor In capitalul uman pentru o mai buna educaTie si formare.
De asemenea, Comisia Europeana a transmis un comunicat privind necesitatea relansarii cadrului strategic privind Cooperarea Europeana In educatie si formare subliniind ca relansarea Strategiei Lisabona nu poate fi realizata decat pe baza cresterii nivelului de pregatire al resurselor umane, prin sisteme mai bune de educaTie si formare. Nivelul cunostinTelor, deprinderilor si al competenTelor determina capacitatea unei persoane de a avea succes pe piaTa muncii si de a participa activ In societate. Un nivel cat mai Inalt al acestora este de asemenea de o importanTa majora atat pentru o mai buna coeziune sociala cat si pentru cresterea capacitaTii inovative si a competitivitaTii intreprinderilor si a economiei pe ansamblu.
In plus, pentru o mai buna potrivire cu nevoile curente si viitoare ale pieTei muncii, este necesara atat o ImbunataTire a nivelului cunostinTelor, deprinderilor si competenTelor resurselor umane, cat si dezvoltarea capacitaTii de previzionare si elaborare de politici care sa raspunda schimbarilor de pe piaTa muncii. Pentru a putea adapta continuu competenTele indivizilor la nevoile si dinamica pieTei muncii, sunt esenTiale competenTele de baza, transversale, dobandite Inca din educaTia si formarea iniTiala, ce Ii permit adultului sa acumuleze si sa-si actualizeze continuu cunostinTele si competenTele, prin InvaTare pe parcursul Intregii vieti.
Drept urmare a acestor considerente, precum si pe baza unui amplu proces de consultare, Comisia Europeana a propus axarea Cooperarii Europene In educaTie si formare pe patru direcTii strategice:
- punerea In aplicare a InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi;
- ImbunataTirea calitaTii, a eficienTei si a rezultatelor sistemelor de educaTie si formare;
- promovarea echitaTii si cetaTeniei active;
- cresterea inovaTiei si creativitaTii, inclusiv a antreprenoriatului, la toate nivelurile de educaTie si formare.
Consiliul European de Primavara din 2008 a solicitat Statelor Membre sa Intreprinda
acTiuni concrete pentru a reduce substanTial numarului analfabeTilor funcTionali si a
celor care abandoneaza timpuriu scoala, sa ImbunataTeasca nivelul de cunostinTe, competenTe si abilitaTi al persoanelor migrante sau aparTinand grupurilor dezavantajate, de a atrage mai mulTi adulTi In educaTie si formare si de a facilita mobilitatea geografica si ocupaTionala.
Pentru a sprijini Statele Membre In a-i mobiliza pe cei care pot sa lucreze si a-i sprijini pe cei care nu pot, Comisia Europeana a propus o strategie holistica privind incluziunea sociala activa. O astfel de strategie ar putea contribui la atingerea unuia dintre obiectivele Strategiei Lisabona, si anume eradicarea saraciei, problema cu care Inca se confrunta Uniunea Europeana. Principiile care stau la baza acestei strategii vizeaza urmatoarele direcTii de acTiune:
- asigurarea unui nivel al veniturilor care sa conduca la evitarea excluziunii sociale;
- dezvoltarea unor punTi de legatura cu piaTa muncii;
- asigurarea de legaturi pentru un acces mai bun la servicii de calitate.
In sfarsit, prin Liniile Directoare Strategice pentru Coeziune Economica, Sociala si Teritoriala 2007-2013, Statele Membre sunt chemate sa sprijine politica de coeziune prin concentrarea eforturilor si resurselor In trei direcTii prioritare:
- ImbunataTirea atractivitaTii Statelor Membre, a regiunilor si oraselor prin ImbunataTirea accesibilitaTii, asigurand servicii de un nivel si o calitate adecvata, si conservand In acelasi timp mediul Inconjurator;
- Incurajarea inovaTiei, antreprenoriatului si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere prin capacitatea de cercetare si inovare, incluzand noile tehnologii ale informaTiei si comunicaTiilor; si
- crearea de locuri de munca mai multe si mai bune prin sporirea accesului la ocupare si activitate antreprenoriala, ImbunataTirea adaptabilitaTii lucratorilor si intreprinderilor si sporirea investiTiilor In capitalul uman.
In vederea promovarii condiTiilor necesare pentru crestere economica si ocuparea forTei de munca, si a Intaririi factorilor care sa conduca la o convergenTa reala a Statelor Membre mai puTin dezvoltate, a fost stabilit un set de trei obiective: ConvergenTa, Competitivitate si Ocupare Regionala, si Cooperare Teritoriala Europeana, la a caror Indeplinire contribuie un ansamblu de Fonduri Structurale si de Coeziune, dupa cum urmeaza:
ConvergenTa FEDER FSE Fondul de Coeziune
Competitivitate si Ocupare Regionala FEDER FSE
Cooperare Teritoriala Europeana FEDER
In privinTa Romaniei, In cadrul Raportului comun de evaluare a Programului NaTional
de Reforme8 se recomanda punerea In aplicare a unor programe integrate In vederea cresterii gradului de ocupare a forTei de munca, a ratei de activitate si a nivelului de productivitate, In special prin accelerarea reformelor In sistemul de educaTie pentru a oferi un raspuns mai eficient nevoilor existente pe piaTa forTei de munca, prin reducerea abandonului scolar timpuriu si prin sporirea In mod semnificativ a participarii adulTilor la educaTie si formare.
Pentru a raspunde acestor recomandari, a sprijini dezvoltarea strategica a Romaniei si a-si aduce contribuTia la atingerea obiectivelor Strategiei Lisabona, la implementarea acesteia, Strategia Integrata de Dezvoltare a Resurselor Umane (SIDRU) are menirea de a duce mai departe eforturile actuale si sa sprijine o apropiere multi-sectoriala pentru o mai buna coeziune economica si sociala, precum si pentru o dezvoltare durabila, prin combinarea politicilor In domeniul educaTiei, al ocuparii forTei de munca si al incluziunii sociale.
In vederea elaborarii SIDRU, cat si pentru o mai buna articulare si integrare adirecTiilor strategice, au fost Intreprinse trei demersuri esenTiale: constituirea unui grup de lucru, consultarea unei echipe de experTi tematici si desfasurarea unui amplu proces de consultare la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare. BogaTia de informaTii, idei si opinii exprimate a fost atent analizata si sintetizata, fiind prezentata In cadrul acestui document. De asemenea au fost analizate diverse de strategii existente, o multitudine de rapoarte generale sau sectoriale, precum si alte iniTiative care contribuie la dezvoltarea resurselor umane din Romania. Un accent aparte a fost pus pe analiza cadrului legislativ si a celui instituTional.
Strategia Integrata de Dezvoltare a Resurselor Umane din perspectiva InvaTarii pe
parcursul Intregii vieTi se bazeaza pe analiza situaTiei actuale si a tendinTelor ce se contureaza In documentele strategice de referinTa la nivel european, Strategia Lisabona relansata, Liniile Directoare Strategice de Coeziune 2007-2013, Strategia Europeana de Ocupare, Liniile Directoare Integrate pentru Crestere Economica si Locuri de Munca 2008-2010, cat si naTional, Strategia NaTionala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei, orizonturi 2013-2020-2030, Programul NaTional de Reforme 2007-2010, Planul NaTional de Dezvoltare 2007-2013, Cadrul Strategic NaTional de ReferinTa 2007-2013 si Programul OperaTional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, continuand si complementand stipularile acestora, pentru a asigura articularea si coerenTa demersurilor.
SIDRU va contribui substanTial la “ImbunataTirea nivelului cunostinTelor, deprinderilor si competenTelor resurselor umane din Romania, sprijinind dezvoltarea si folosirea mai eficienta a capitului uman”, asa cum a fost definita prioritatea a patra a Cadrului Strategic NaTional de ReferinTa 2007-2013. O buna guvernanTa este esenTiala la toate nivelurile pentru implementarea cu succes a SIDRU, motiv pentru care Guvernul si partenerii sociali sunt chemaTi sa-si asume In comun, alaturi de toTi ceilalTi actori implicaTi, responsabilitatea dezvoltarii resurselor umane din Romania.
Nu In ultimul rand, SIDRU va reprezenta un document reper pentru argumentarea noului Program OperaTional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2014-2020,
precum si pentru negocierea sprijinului ce va fi acordat In vederea implementarii acestuia prin intermediul Fondului Social European. SIDRU poate fi considerat si o baza pentru evaluarea ex-ante pentru urmatorii ani 2014-2020 realizata In 2009, anul In care ne vom confrunta cu evaluarea intermediara a implementarii POSDRU.
Documentul este structurat In cinci parTi majore:
- un prim capitol este destinat spicuirilor din documentele strategice ce stau si la baza elaborarii SIDRU, atat de la nivel european, cat si naTional, pentru a evidenTia cum stipularile din SIDRU continua sau complementeaza stipularile si demersurile anterioare, cum SIDRU se articuleaza cu toate aceste documente;
- un capitol destinat diagnozei situaTiei actuale, atat In domeniul educaTiei, cat si al ocuparii, formarii profesionale continue sau al incluziunii sociale, cu consideraTii deopotriva asupra situaTiei demografice a capitalului uman existent;
- capitolul destinat formularii propriuzise a strategiei, defalcat pe obiective generale si specifice, cu evidenTierea deopotriva a planului de acTiune pentru atingerea obiectivelor si a Tintelor propuse;
- un capitol de consolidare instituTionala, cu sugestii concrete de acTiuni de Intreprins pentru ImbunataTirea eficienTei instituTionale, pentru a asigura implementarea strategiei si a planului de acTiune, evidenTiindu-se totodata instiuTiile responsabile pentru implementare. Sunt menTionate totodata mecanismele de monitorizare si de evaluare a strategiei, ca si posibilele surse de finanTare;
- consideraTiile finale vizeaza pasii urmatori de realizat, odata ce acest document este aprobat si asumat.
Pentru evitarea oricarei confuzii care s-ar putea naste din perspectiva InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi a dezvoltarii resurselor umane propusa In cadrul acestei strategii, se impune a fi precizat de la bun Inceput faptul ca SIDRU nu este Strategia pentru InvaTare permanenta a Romaniei, document care se afla la aceasta data Inca In stadiu de elaborare. Totodata, cateva precizari asupra accepTiunii termenilor cheie pe care Ii vom utiliza pe parcursul documentului:
Conceptul Dezvoltarii Resurselor Umane din perspectiva Invatarii pe parcursul Intregii vieti
Dezvoltarea Resurselor Umane (DRU) poate fi definita In mai multe moduri. Adesea
se refera la rolul pe care Il joaca DRU In sprijinirea indivizilor de a-si dezvolta
cunostinTe, deprinderi si competenTe necesare unei profesii/ocupaTii, motiv pentru
care DRU este asociata cu populaTia In varsta de munca (15-64 de ani). De
asemenea, DRU poate fi privita si ca un concept mai larg, incuzand toate acTiunile
care sprijina indivizii de toate varstele sa dobandeasca si sa-si dezvolte cunostinTele,
deprinderile si competenTele necesare pentru a satisface nevoile In continua
schimbare de dezvoltare personala, economica si sociala. Din aceasta perspectiva,
se poate concluziona ca DRU se refera la ansamblul acTiunilor de dezvoltare care
permit unui individ sa joace un rol activ atat In societate, cat si la locul de munca.
In contextul DRU, avem In vedere asigurarea unor resurse umane competente pe
piaTa muncii, atat prin formarea lor iniTiala de calitate, prin sistemul educaTional, pana
la intrarea pe piaTa muncii, cat si prin valorificarea potenTialului fiecarui individ prin
ocupare si formare continua, respectiv prin asigurarea oportunitaTilor de dezvoltare
profesionala, de actualizare a cunostinTelor, de perfecTionare si ImbunataTire a
competenTelor, pentru a face faTa dinamicii sociale, economice, politice, culturale,
stiinTifice si tehnologice.
Avand In vedere aceste considerente, Dezvoltarea Resurselor Umane reprezinta
activitaTile care sprijina cetaTenii unei Tari, angajatori sau angajaTi de toate varstele,
sa-si dezvolte cunostinTe, deprinderi, competenTe, aptitudini si abilitaTi personale
si/sau organizaTionale, atat In context ocupaTional, cat si social.
Este de menTionat faptul ca DRU nu se realizeaza doar prin educaTie si formare
profesionala, desi acestea reprezinta elemente de o importanTa majora, ci si printr-o
gama mai larga de activitaTi precum orientare si consiliere profesionala, mentorat,
etc. De asemenea include iniTiative si sisteme de Management al Resurselor Umane
care sprijina dezvoltarea acestor activitaTi, cum ar fi de exemplu planurile de cariera
ale angajaTilor, iniTiativele privind managementul schimbarii, strategiile de consultare,
informare si participare ale angajaTilor, managementul performanTei si activitaTile de
dezvoltare organizaTionala.
InvaTarea pe Parcursul Intregii VieTi (IPIV) reprezinta o componenta fundamentala
a DRU si reprezinta toate activitaTile de InvaTare pe care le parcurge un individ de-a
lungul vieTii. Conceptul integrator de IPIV sau “educaTie permanenta” are doua
dimensiuni: verticala si orizontala. Prima dimensiune vizeaza continuitatea
educaTionala In plan temporal, de la nastere la moarte, de-a lungul Intregii vieTi (In
engl. “lifelong learning/ education”); iar a doua reuneste toate sferele cunoasterii si
integralitatea cunostinTelor, obTinute atat In maniera formala (In sistemul scolar), cat
si non-formala sau informala (engl.: “life-wide learning/education”). EducaTia/
InvaTarea are loc deci permanent, reunind deopotriva toate influenTele educaTionale,
Intr-un sistem coerent si convergent, pe toata durata vieTii individului.
Crearea unei culturi a InvaTarii permanente, cu alte cuvinte oamenii sa constientizeze
nevoia de a InvaTa, sa ia iniTiativa de a InvaTa si sa Isi asume responsabilitatea
propriei InvaTari, vine In sa susTina ideea DRU. O cultura a InvaTarii se formeaza In
primul rand prin acTionarea asupra mentalului individului (dar si asupra celui colectiv)
de la o varsta frageda, In a-si forma deprinderile de baza de InvaTare independenta si
de acTiune sociala, prin a-i trezi interesul si motivaTia de a se dezvolta continuu. De
aceea, o strategie de DRU trebuie sa conTina componente care sa vizeze
dezvoltarea individului Inca din copilarie, prin asigurarea unui acces echitabil pentru
toTi la reTele articulate de InvaTare informala, de Indrumare a InvaTarii, oferind
oportunitaTi de dezvoltare personala, culturala, profesionala si sociala pentru fiecare,
de dezvoltare a unui profil individual de competenTe care sa-i permita sa faca faTa
diferitelor provocari socio-profesionale cotidiene. O cultura a InvaTarii permanente
poate fi descrisa ca fiind adoptarea si implementarea rapida de noi idei si cunostinTe;
acordarea unei importanTe majore atitudinilor creative si antreprenoriale; deschiderea
spre nou; asumarea riscului In cautarea si implementarea de noi metode; punerea
accentului pe schimbare si dezvoltare individuala si organizaTionala deopotriva.
In acest context este necesara sublinierea importanTei care trebuie acordata si
promovarii conceptului de “cultura organizaTionala a InvaTarii permanente” care
trebuie dezvoltata atat In cadrul intreprinderilor private cat si In sectorul public. Rolul
funcTiei de management al resurselor umane dintr-o organizaTie va trebui sa se
axeze In mod explicit pe Incurajarea si sprijinirea angajaTilor pentru a InvaTa si
impune crearea de noi iniTiative care sa susTina procesele strategice de InvaTare
se refera la rolul pe care Il joaca DRU In sprijinirea indivizilor de a-si dezvolta
cunostinTe, deprinderi si competenTe necesare unei profesii/ocupaTii, motiv pentru
care DRU este asociata cu populaTia In varsta de munca (15-64 de ani). De
asemenea, DRU poate fi privita si ca un concept mai larg, incuzand toate acTiunile
care sprijina indivizii de toate varstele sa dobandeasca si sa-si dezvolte cunostinTele,
deprinderile si competenTele necesare pentru a satisface nevoile In continua
schimbare de dezvoltare personala, economica si sociala. Din aceasta perspectiva,
se poate concluziona ca DRU se refera la ansamblul acTiunilor de dezvoltare care
permit unui individ sa joace un rol activ atat In societate, cat si la locul de munca.
In contextul DRU, avem In vedere asigurarea unor resurse umane competente pe
piaTa muncii, atat prin formarea lor iniTiala de calitate, prin sistemul educaTional, pana
la intrarea pe piaTa muncii, cat si prin valorificarea potenTialului fiecarui individ prin
ocupare si formare continua, respectiv prin asigurarea oportunitaTilor de dezvoltare
profesionala, de actualizare a cunostinTelor, de perfecTionare si ImbunataTire a
competenTelor, pentru a face faTa dinamicii sociale, economice, politice, culturale,
stiinTifice si tehnologice.
Avand In vedere aceste considerente, Dezvoltarea Resurselor Umane reprezinta
activitaTile care sprijina cetaTenii unei Tari, angajatori sau angajaTi de toate varstele,
sa-si dezvolte cunostinTe, deprinderi, competenTe, aptitudini si abilitaTi personale
si/sau organizaTionale, atat In context ocupaTional, cat si social.
Este de menTionat faptul ca DRU nu se realizeaza doar prin educaTie si formare
profesionala, desi acestea reprezinta elemente de o importanTa majora, ci si printr-o
gama mai larga de activitaTi precum orientare si consiliere profesionala, mentorat,
etc. De asemenea include iniTiative si sisteme de Management al Resurselor Umane
care sprijina dezvoltarea acestor activitaTi, cum ar fi de exemplu planurile de cariera
ale angajaTilor, iniTiativele privind managementul schimbarii, strategiile de consultare,
informare si participare ale angajaTilor, managementul performanTei si activitaTile de
dezvoltare organizaTionala.
InvaTarea pe Parcursul Intregii VieTi (IPIV) reprezinta o componenta fundamentala
a DRU si reprezinta toate activitaTile de InvaTare pe care le parcurge un individ de-a
lungul vieTii. Conceptul integrator de IPIV sau “educaTie permanenta” are doua
dimensiuni: verticala si orizontala. Prima dimensiune vizeaza continuitatea
educaTionala In plan temporal, de la nastere la moarte, de-a lungul Intregii vieTi (In
engl. “lifelong learning/ education”); iar a doua reuneste toate sferele cunoasterii si
integralitatea cunostinTelor, obTinute atat In maniera formala (In sistemul scolar), cat
si non-formala sau informala (engl.: “life-wide learning/education”). EducaTia/
InvaTarea are loc deci permanent, reunind deopotriva toate influenTele educaTionale,
Intr-un sistem coerent si convergent, pe toata durata vieTii individului.
Crearea unei culturi a InvaTarii permanente, cu alte cuvinte oamenii sa constientizeze
nevoia de a InvaTa, sa ia iniTiativa de a InvaTa si sa Isi asume responsabilitatea
propriei InvaTari, vine In sa susTina ideea DRU. O cultura a InvaTarii se formeaza In
primul rand prin acTionarea asupra mentalului individului (dar si asupra celui colectiv)
de la o varsta frageda, In a-si forma deprinderile de baza de InvaTare independenta si
de acTiune sociala, prin a-i trezi interesul si motivaTia de a se dezvolta continuu. De
aceea, o strategie de DRU trebuie sa conTina componente care sa vizeze
dezvoltarea individului Inca din copilarie, prin asigurarea unui acces echitabil pentru
toTi la reTele articulate de InvaTare informala, de Indrumare a InvaTarii, oferind
oportunitaTi de dezvoltare personala, culturala, profesionala si sociala pentru fiecare,
de dezvoltare a unui profil individual de competenTe care sa-i permita sa faca faTa
diferitelor provocari socio-profesionale cotidiene. O cultura a InvaTarii permanente
poate fi descrisa ca fiind adoptarea si implementarea rapida de noi idei si cunostinTe;
acordarea unei importanTe majore atitudinilor creative si antreprenoriale; deschiderea
spre nou; asumarea riscului In cautarea si implementarea de noi metode; punerea
accentului pe schimbare si dezvoltare individuala si organizaTionala deopotriva.
In acest context este necesara sublinierea importanTei care trebuie acordata si
promovarii conceptului de “cultura organizaTionala a InvaTarii permanente” care
trebuie dezvoltata atat In cadrul intreprinderilor private cat si In sectorul public. Rolul
funcTiei de management al resurselor umane dintr-o organizaTie va trebui sa se
axeze In mod explicit pe Incurajarea si sprijinirea angajaTilor pentru a InvaTa si
impune crearea de noi iniTiative care sa susTina procesele strategice de InvaTare
Distinctia dintre diferitele tipuri de Invatare
DistincTia dintre diferitele tipuri de InvaTare
DistincTia dintre InvaTarea formala, non-formala si informala este des uzitata, dar nu
totdeauna clar delimitata. Asa cum am amintit anterior, DRU depaseste cadrul care
priveste educaTia si formarea. In ultima perioada, o atenTie tot mai mare este
acordata termenului de “InvaTare si dezvoltare” In detrimentul celui de “educaTie si
formare”, deoarece acesta pune accentul pe persoana care InvaTa si rezultatul
acestei activitaTi, si mai puTin pe sistem. Prin urmare:
DistincTia dintre InvaTarea formala, non-formala si informala este des uzitata, dar nu
totdeauna clar delimitata. Asa cum am amintit anterior, DRU depaseste cadrul care
priveste educaTia si formarea. In ultima perioada, o atenTie tot mai mare este
acordata termenului de “InvaTare si dezvoltare” In detrimentul celui de “educaTie si
formare”, deoarece acesta pune accentul pe persoana care InvaTa si rezultatul
acestei activitaTi, si mai puTin pe sistem. Prin urmare:
Invatarea formala
Invatarea formala are loc In cadrul unor sisteme organizate de educaTie si
formare, cum sunt scolile, universitaTile si centrele de formare a adulTilor.
InvaTarea este organizata In mod explicit si sistematic, cu un curriculum
predefinit, iar rezultatele InvaTarii sunt evaluate si certificate (atestand, de
ex., calificarea obTinuta).
formare, cum sunt scolile, universitaTile si centrele de formare a adulTilor.
InvaTarea este organizata In mod explicit si sistematic, cu un curriculum
predefinit, iar rezultatele InvaTarii sunt evaluate si certificate (atestand, de
ex., calificarea obTinuta).
Invatarea non-formala
- Invatarea non-formala, include cursuri, programe educaTionale, cu durata
variabila, organizate de diverse instituTii educaTionale sau/si la locul de
munca, la care indivizii participa fara a fi obligaTi. EducaTia nonformala
presupune o participare intenTionata voluntara, Intr-un cadru educaTional
organizat (cu obiective, timp, suport definite), dar In afara sistemului scolar
formal si de obicei nu este certificata.
variabila, organizate de diverse instituTii educaTionale sau/si la locul de
munca, la care indivizii participa fara a fi obligaTi. EducaTia nonformala
presupune o participare intenTionata voluntara, Intr-un cadru educaTional
organizat (cu obiective, timp, suport definite), dar In afara sistemului scolar
formal si de obicei nu este certificata.
Invatarea informala
- Invatarea informala presupune ca, Intr-o maniera nu neaparat structurata,
dobandim noi cunostinTe, priceperi si deprinderi din experienTa cotidiana
(fie ca este legata de munca, familie sau de petrecerea timpului liber), fara
a participa la vreun curs. InvaTarea informala este determinata de indivizi
sau grupuri care aleg sa se implice fara a le impune cineva criterii sau
dascali; poate fi facuta de un coleg mai experimentat de la care sa
InvaTam, sau poate fi dobandita prin InvaTare autodirijata, atunci cand
Incercam In mod constient sa InvaTam ceva. InvaTarea informala este mult
mai raspandita printre adulTi decat participarea la cursuri sau programe
educaTionale. Unii autori (Foley, 2004, p.5)10 o deosebesc de InvaTarea
incidentala, care are loc In cele mai diverse situaTii de viaTa, neintenTionat,
este tacita, si adesea nu constientizam cand se produce, putandu-se
realiza atunci cand citim o carte, dar si atunci cand navigam pe internet
sau cand ne satisfacem un hobby, In timpul liber. Este si aceasta Insa tot
parte a educaTiei/ InvaTarii informale, care se produce intenTionat sau nu.
Din aceasta perspectiva, majoritatea activitaTilor de InvaTare din cadrul unei
organizaTii tind sa Imbrace aspecte de InvaTare non-formala sau informala, cu toate
ca pot exista organizaTii cu departamente puternice de formare care pot oferi
propriilor angajaTi programe de calificare autorizate de catre instituTiile abilitate In
acest sens din punct de vedere legal.
dobandim noi cunostinTe, priceperi si deprinderi din experienTa cotidiana
(fie ca este legata de munca, familie sau de petrecerea timpului liber), fara
a participa la vreun curs. InvaTarea informala este determinata de indivizi
sau grupuri care aleg sa se implice fara a le impune cineva criterii sau
dascali; poate fi facuta de un coleg mai experimentat de la care sa
InvaTam, sau poate fi dobandita prin InvaTare autodirijata, atunci cand
Incercam In mod constient sa InvaTam ceva. InvaTarea informala este mult
mai raspandita printre adulTi decat participarea la cursuri sau programe
educaTionale. Unii autori (Foley, 2004, p.5)10 o deosebesc de InvaTarea
incidentala, care are loc In cele mai diverse situaTii de viaTa, neintenTionat,
este tacita, si adesea nu constientizam cand se produce, putandu-se
realiza atunci cand citim o carte, dar si atunci cand navigam pe internet
sau cand ne satisfacem un hobby, In timpul liber. Este si aceasta Insa tot
parte a educaTiei/ InvaTarii informale, care se produce intenTionat sau nu.
Din aceasta perspectiva, majoritatea activitaTilor de InvaTare din cadrul unei
organizaTii tind sa Imbrace aspecte de InvaTare non-formala sau informala, cu toate
ca pot exista organizaTii cu departamente puternice de formare care pot oferi
propriilor angajaTi programe de calificare autorizate de catre instituTiile abilitate In
acest sens din punct de vedere legal.
Distinctia dintre Educatia continua, Educatia adultilor si Educatia permanenta
Principalele confuzii terminologice In domeniu provin din utilizarea termenilor
oarecum sinonimi de educaTie continua si de educaTie a adulTilor (“continuing
education” si “adult education”).
In fapt, la nivel conceptual, noTiunile de “educaTia adulTilor” si “educaTie continua”
(n.n. a adultului, continua dupa educaTia formala, iniTiala, continuand cand individul
este persoana adulta, In majoritatea cazurilor) se suprapun, In mare masura,
diferenTele fiind mai mult de nuanTa, In sensul ca educaTia continua vizeaza mai mult
continuitatea pregatirii de-a lungul carierei profesionale (fie pentru actualizarea
cunostinTelor si a competenTelor, fie pentru perfecTionare, fie pentru recalificare, fie
pentru reorientare si reintegrare profesionala, mai ales daca individul a fost In situaTie
de somaj sau este In situaTia de a risca sa-si piarda locul de munca). EducaTia
adulTilor In shimb vizeaza aspecte mai generale, dimensiuni educaTionale alternative,
necesar a fi acoperite (civica, culturala, de timp liber, pentru grupurile marginalizate
social sau intervenTii educative specifice diferitelor grupuri de adulTi – batrani, femei
casnice, someri, imigranTi, minoritari etc).
Termenul supraordonat celui de educaTie a adulTilor, care a reusit totusi sa se impuna
salutar si pentru domeniul pe care-l analizam este cel global de educaTie permanenta
sau de InvaTare de-a lungul intregii vieTi, anterior explicat.
oarecum sinonimi de educaTie continua si de educaTie a adulTilor (“continuing
education” si “adult education”).
In fapt, la nivel conceptual, noTiunile de “educaTia adulTilor” si “educaTie continua”
(n.n. a adultului, continua dupa educaTia formala, iniTiala, continuand cand individul
este persoana adulta, In majoritatea cazurilor) se suprapun, In mare masura,
diferenTele fiind mai mult de nuanTa, In sensul ca educaTia continua vizeaza mai mult
continuitatea pregatirii de-a lungul carierei profesionale (fie pentru actualizarea
cunostinTelor si a competenTelor, fie pentru perfecTionare, fie pentru recalificare, fie
pentru reorientare si reintegrare profesionala, mai ales daca individul a fost In situaTie
de somaj sau este In situaTia de a risca sa-si piarda locul de munca). EducaTia
adulTilor In shimb vizeaza aspecte mai generale, dimensiuni educaTionale alternative,
necesar a fi acoperite (civica, culturala, de timp liber, pentru grupurile marginalizate
social sau intervenTii educative specifice diferitelor grupuri de adulTi – batrani, femei
casnice, someri, imigranTi, minoritari etc).
Termenul supraordonat celui de educaTie a adulTilor, care a reusit totusi sa se impuna
salutar si pentru domeniul pe care-l analizam este cel global de educaTie permanenta
sau de InvaTare de-a lungul intregii vieTi, anterior explicat.
Educatia si Invatarea pe parcursul Intregii vieti
este vazuta ca o investiTie continua
si articulata In dezvoltarea individului, reunind, dupa acepTiunea data acesteia de
Comisia Europeana („Making European Area of Lifelong Learning a Reality”, 2001):
Toate activitaTile de InvaTare ce au loc de-a lungul vieTii, cu scopul de a ImbunataTi
cunostinTele, deprinderile si competenTele, Intr-o viziune personala, civica, sociala
sau legata de angajarea pe piaTa muncii.
Avem de-a face cu o definiTie ce reuneste deopotriva punctul de vedere economic si
cel umanist, educaTiei permanente fiindu-i trasate obiective precum: dezvoltarea
personala, cetaTenia activa, incluziunea sociala, potenTialul de ocupare (p.9). Se
puncteaza si In acest document necesitatea de a articula toate formele de educaTie,
formala, non-formala si informala, insistandu-se ca toate experienTele de InvaTare ale
individului sa fie luate In considerare, Intr-un demers centrat pe individ si pe nevoile
acestuia de InvaTare. De asemenea, Intre principiile de organizare a educaTiei
permanente, se mai adauga si necesitatea de a asigura acces egal si echitabil la
educaTie calitativa si relevanta tuturor indivizilor, fara nici o discriminare de gen,
etnica, de nivel socio-profesional, etc.
si articulata In dezvoltarea individului, reunind, dupa acepTiunea data acesteia de
Comisia Europeana („Making European Area of Lifelong Learning a Reality”, 2001):
Toate activitaTile de InvaTare ce au loc de-a lungul vieTii, cu scopul de a ImbunataTi
cunostinTele, deprinderile si competenTele, Intr-o viziune personala, civica, sociala
sau legata de angajarea pe piaTa muncii.
Avem de-a face cu o definiTie ce reuneste deopotriva punctul de vedere economic si
cel umanist, educaTiei permanente fiindu-i trasate obiective precum: dezvoltarea
personala, cetaTenia activa, incluziunea sociala, potenTialul de ocupare (p.9). Se
puncteaza si In acest document necesitatea de a articula toate formele de educaTie,
formala, non-formala si informala, insistandu-se ca toate experienTele de InvaTare ale
individului sa fie luate In considerare, Intr-un demers centrat pe individ si pe nevoile
acestuia de InvaTare. De asemenea, Intre principiile de organizare a educaTiei
permanente, se mai adauga si necesitatea de a asigura acces egal si echitabil la
educaTie calitativa si relevanta tuturor indivizilor, fara nici o discriminare de gen,
etnica, de nivel socio-profesional, etc.
Importanta dezvoltarii resurselor umane din perspectiva Invatarii pe parcursul Intregii vieti pentru crestere economica si incluziune sociala
In Tarile In care prin politici bine Tintite s-a reusit cresterea nivelului de competenTe al
forTei de munca, s-a constatat ca si economia pe ansamblu a fost mai dezvoltata. In
contrast, In cele In care investiTiile In dezvoltarea resurselor umane au fost mai
modeste, s-a observat ca acestea nu au putut beneficia de oportunitaTile de crestere
economica si dezvoltare, cazand In capcana unui nivel slab al calificarii forTei de
munca si a unei productivitaTi scazute. UE recunoaste ca o mai buna educaTie si
formare a forTei de munca este vitala pentru cresterea economica si pentru crearea
de locuri de munca mai multe si mai bune. Estimarile Comisiei Europene releva ca
sporirea duratei medii de scolarizare cu un an va contribui la o crestere a
productivitaTii cu 4 pana la 9 puncte procentuale12. O forTa de munca flexibila si
adaptabila este o pre-condiTie pentru crestere economica susTinuta. In acest scop,
dezvoltarea resurselor umane va juca un rol cheie In pregatirea unei forTe de munca
apta sa faTa faTa schimbarilor de pe piaTa muncii si sa asigure un nivel corespunzator
al ocuparii. De aceea, investiTia continua In dezvoltarea resurselor umane este
esenTiala pentru reducerea decalajelor Romaniei faTa de celelalte State Membre In
vederea atingerii prosperitaTii economice, obiectiv general al Strategiei pentru
Dezvoltarea Durabila a Romaniei.
De asemenea, dezvoltarea resurselor umane joaca un rol major si In asigurarea unei
mai bune incluziuni sociale si combaterea inechitaTilor de pe piaTa muncii. Asa cum sa
subliniat In cadrul RezoluTiei Consiliului European din 200213 “educaTia si formarea
sunt mijloace indispensabile pentru promovarea coeziunii sociale, cetaTeniei active,
Implinirii personale si profesionale”. Cei care sunt dezavantajaTi In cadrul societaTii
sunt de obicei si cei supusi riscului de a nu fi apTi sa joace un rol deplin In societate,
cazand In capcana saraciei. Acest fapt poate fi explicat si prin vulnerabilitatea lor pe
piaTa muncii datorita nivelului scazut al competenTelor de baza sau a unui nivel
scazut al calificarilor. In plus, acestor cauze li se mai pot adauga si alTi factori care
reprezinta bariere In calea unei participari depline In societate, cum ar fi un anumit
grad de dizabilitate, discriminare pe baza de gen, varsta sau apartenenTa la un
anumit grup etnic. De asemenea, pe masura ce oamenii Inainteaza In varsta, se
poate produce o deterioare a calitaTii vieTii acestora, fie datorita deteriorarii starii de
sanatate, fie datorita unei lipse de cunostinTe, deprinderi si competenTe care sa le
permita utilizarea produselor si tehnologiilor moderne, inclusiv a serviciilor pe care se
bazeaza acestea. Prin InvaTarea pe parcursul Intregii vieTi cat si prin alte masuri de
dezvoltare a resurselor umane, se poate contribui semnificativ la Inlaturarea acestor
bariere, conducand astfel la o mai buna incluziune sociala.
forTei de munca, s-a constatat ca si economia pe ansamblu a fost mai dezvoltata. In
contrast, In cele In care investiTiile In dezvoltarea resurselor umane au fost mai
modeste, s-a observat ca acestea nu au putut beneficia de oportunitaTile de crestere
economica si dezvoltare, cazand In capcana unui nivel slab al calificarii forTei de
munca si a unei productivitaTi scazute. UE recunoaste ca o mai buna educaTie si
formare a forTei de munca este vitala pentru cresterea economica si pentru crearea
de locuri de munca mai multe si mai bune. Estimarile Comisiei Europene releva ca
sporirea duratei medii de scolarizare cu un an va contribui la o crestere a
productivitaTii cu 4 pana la 9 puncte procentuale12. O forTa de munca flexibila si
adaptabila este o pre-condiTie pentru crestere economica susTinuta. In acest scop,
dezvoltarea resurselor umane va juca un rol cheie In pregatirea unei forTe de munca
apta sa faTa faTa schimbarilor de pe piaTa muncii si sa asigure un nivel corespunzator
al ocuparii. De aceea, investiTia continua In dezvoltarea resurselor umane este
esenTiala pentru reducerea decalajelor Romaniei faTa de celelalte State Membre In
vederea atingerii prosperitaTii economice, obiectiv general al Strategiei pentru
Dezvoltarea Durabila a Romaniei.
De asemenea, dezvoltarea resurselor umane joaca un rol major si In asigurarea unei
mai bune incluziuni sociale si combaterea inechitaTilor de pe piaTa muncii. Asa cum sa
subliniat In cadrul RezoluTiei Consiliului European din 200213 “educaTia si formarea
sunt mijloace indispensabile pentru promovarea coeziunii sociale, cetaTeniei active,
Implinirii personale si profesionale”. Cei care sunt dezavantajaTi In cadrul societaTii
sunt de obicei si cei supusi riscului de a nu fi apTi sa joace un rol deplin In societate,
cazand In capcana saraciei. Acest fapt poate fi explicat si prin vulnerabilitatea lor pe
piaTa muncii datorita nivelului scazut al competenTelor de baza sau a unui nivel
scazut al calificarilor. In plus, acestor cauze li se mai pot adauga si alTi factori care
reprezinta bariere In calea unei participari depline In societate, cum ar fi un anumit
grad de dizabilitate, discriminare pe baza de gen, varsta sau apartenenTa la un
anumit grup etnic. De asemenea, pe masura ce oamenii Inainteaza In varsta, se
poate produce o deterioare a calitaTii vieTii acestora, fie datorita deteriorarii starii de
sanatate, fie datorita unei lipse de cunostinTe, deprinderi si competenTe care sa le
permita utilizarea produselor si tehnologiilor moderne, inclusiv a serviciilor pe care se
bazeaza acestea. Prin InvaTarea pe parcursul Intregii vieTi cat si prin alte masuri de
dezvoltare a resurselor umane, se poate contribui semnificativ la Inlaturarea acestor
bariere, conducand astfel la o mai buna incluziune sociala.
2. Cadrul strategic general - Strategia Integrata de Dezvoltare a Resurselor Umane
Documentele strategice de referinTa utilizate In descrierea contextului naTional al
prezentei strategii sunt: Strategia NaTionala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei
Orizonturi 2013-2020-2030, Planul NaTional de Dezvoltare 2007-2013 si Planul
NaTional de Reforme 2007-2010, ca documente de planificare strategica si de
programare financiara multianuala, si Cadrul Strategic NaTional de ReferinTa 2007-
2013, ca document de referinTa pentru programarea Fondurilor Structurale si de
Coeziune. Acesta realizeaza legatura Intre prioritaTile naTionale si cele de la nivel
european, specificate In Liniile Directoare Strategice pentru Coeziune Economica,
Sociala si Teritoriala 2007-2013 si Liniile Directoare Integrate pentru Crestere
Economica si Locuri de Munca 2008-2010. Cadrul Strategic NaTional de ReferinTa
2007-2013 preia viziunea strategica din Planul NaTional de Dezvoltare 2007-2013,
stabilind ca obiectiv general reducerea disparitaTilor sociale si de dezvoltare
economica dintre Romania si Statele Membre ale UE.
Elementul definitoriu al Strategiei NaTionale pentru Dezvoltare Durabila a
Romaniei Orizonturi 2013-2020-2030 este racordarea deplina a Tarii noastre la o
noua filosofie a dezvoltarii, proprie Uniunii Europene si larg Impartasita pe plan
mondial – cea a dezvoltarii durabile. Se prezinta In cadrul acestui document faptul
ca, cu toate progresele realizate In ultimii ani, Romania are Inca o economie bazata
pe consumul intensiv de resurse, o societate si o administraTie aflate Inca In cautarea
unei viziuni unitare si un capital natural afectat de riscul unor deteriorari ce pot deveni
ireversibile.
Strategia stabileste obiective concrete pentru trecerea, Intr-un interval de timp
rezonabil si realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adaugata Inalta,
propulsat de interesul pentru cunoastere si inovare, orientat spre ImbunataTirea
continua a calitaTii vieTii oamenilor si a relaTiilor dintre ei In armonie cu mediul natural.
Ca orientare generala, documentul vizeaza realizarea urmatoarelor obiective
strategice pe termen scurt, mediu si lung:
•Orizont 2013: Incorporarea organica a principiilor si practicilor dezvoltarii
durabile In ansamblul programelor si politicilor publice ale Romaniei, ca stat
membru al UE.
•Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al Tarilor Uniunii Europene la
principalii indicatori ai dezvoltarii durabile.
•Orizont 2030: Apropierea semnificativa a Romaniei de nivelul mediu din acel
an al Tarilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltarii
durabile.
In privinTa educaTiei si formarii profesionale14, documentul precizeaza ca “In
societatea romaneasca exista o larga recunoastere a faptului ca educaTia reprezinta
factorul strategic al dezvoltarii viitoare a Tarii prin contribuTia sa esenTiala la
modelarea multidimensionala si anticipativa a capitalului uman. EducaTia este
perceputa ca o cale spre dezvoltarea durabila care, In fapt, este un proces de
InvaTare sociala In cautare de soluTii inovative. Intregul sistem de educaTie si formare
profesionala va trebui sa internalizeze principiile si obiectivele dezvoltarii durabile ca
element integrator al ansamblului de cunostinTe, aptitudini si deprinderi necesare
existenTei si performanTei personale In lumea moderna.”
De asemenea se mai precizeaza ca “Promovarea principiului educaTiei permanente
prin InvaTarea pe tot parcursul Intregii vieTii reprezinta pentru Romania o direcTie
de acTiune prioritara, data fiind serioasa ramanere In urma In privinTa participarii la
diferite forme de calificare, reciclare sau perfecTionare profesionala (de peste 5 ori
sub media UE). Preocuparile In acest domeniu sunt esenTiale pentru dezvoltarea
personala, civica si sociala, precum si din perspectiva sanselor de obTinere a unui loc
de munca mai bine remunerat prin valorificarea rezultatelor InvaTarii dobandite, de la
educaTia timpurie pana la studiile post-universitare si alte forme de educaTie a
adulTilor In contexte formale cat si non-formale sau informale. RaTiunea dezvoltarii si
diversificarii acestor modalitaTi de educaTie si formare profesionala rezida In
cresterea relevanTei competenTelor si cunostinTelor astfel obTinute de catre
participanTi pe piaTa muncii.”15
Obiectivul central, stabilit la Lisabona In 2000, de a transforma Uniunea Europeana
pana In anul 2010, In cea mai competitiva si dinamica economie, bazata pe
cunoastere, cu locuri de munca mai multe si mai bune si cresterea incluziunii sociale
mai mare, reprezinta provocarile care, ulterior relansarii Strategiei Lisabona In 2005,
au determinat statele membre ale UE sa se angajeze tot mai mult In procese ample
de reforma pentru atingerea acestor obiective. Guvernul Romaniei s-a angajat cu
seriozitate In respectarea Strategiei Lisabona relansata, motiv pentru care a elaborat
Programul NaTional de Reforme (PNR) 2007-2010 printr-un efort participativ al
instituTiilor implicate In procesul de identificare a prioritaTilor naTionale relevante,
necesare continuarii si adancirii reformelor destinate atingerii obiectivelor de crestere
economica si ocupare, anunTate pentru anul 2010, si reducerii decalajelor economice
si sociale faTa de media Statelor Membre ale UE.
Astfel, fiind constienta de evoluTia rapida a economiei globale, Romania Isi
pregateste contribuTia naTionala pentru a asigura convergenTa cu obiectivele
Strategiei Lisabona relansate:
- Europa un loc mai atractiv pentru a investi si a munci;
- Cunoastere si inovare pentru dezvoltare economica;
- Crearea de locuri de munca mai multe si mai bune.
Cu toate acestea, Tintele stabilite In documentele strategice naTionale sunt inferioare
Tintelor europene, iar datele statistice arata ca In multe situaTii Romania este departe
de a atinge media europeana. Prin acest document vom Incerca sa evidenTiem, pe
orizonturi temporale mai largi, maniera In care Romania poate reduce decalajele faTa
de celelalte State Membre.
Pentru Romania, atingerea performanTelor economice si de ocupare naTionale,
corelate cu un sistem social echitabil, este cruciala pentru dezvoltarea durabila a
societaTii, motiv pentru care au fost stabilite un set de prioritaTi naTionale printre care
se regaseste si cresterea participarii pe piaTa muncii si promovarea calitaTii
ocuparii forTei de munca16 prin:
- asigurarea unei funcTionari a pieTei muncii favorabila crearii locurilor de
munca, reducerii fenomenului muncii nedeclarate si a managementului
adecvat al schimbarii la nivelul Intreprinderilor si lucratorilor;
- ImbunataTirea accesului pe piaTa muncii pentru grupurile vulnerabile;
- promovarea competitivitaTii pe piaTa muncii, In special prin mai buna
corelare dintre sistemul educaTional si de formare si cerinTele pieTei muncii.
Un alt document de Insemnatate majora care stabileste obiective specifice pentru
dezvoltarea resurselor umane Il constituie Planul NaTional de Dezvoltare 2007-
2013 (PND), care defineste un set de prioritaTi naTionale de dezvoltare si Incearca sa
Imbine, pe de o parte, elementele politicilor sectoriale si ale politicii de dezvoltare
regionala, si, pe de alta parte, orientarile strategice la nivel european si cerinTele
specifice legate de accesarea fondurilor comunitare post-aderare.
Obiectivul global al PND, ce vizeaza reducerea disparitaTilor de dezvoltare socioeconomica
faTa de Uniunea Europeana, se sprijina pe trei obiective specifice:
- Cresterea competitivitaTii pe termen lung a economiei romanesti;
- Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de baza;
- PerfecTionarea si utilizarea mai eficienta a capitalului uman autohton.
In vederea atingerii obiectivului global si a obiectivelor specifice pentru perioada
2007-2013, masurile si acTiunile avute In vedere sunt grupate In cadrul a sase
prioritaTi naTionale de dezvoltare, dintre care una se refera In mod specific la
dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si a incluziunii sociale si
Intarirea capacitaTii administrative.
PrioritaTile Cadrului Strategic NaTional de ReferinTa 2007-2013 (CSNR) au fost
formulate ca raspuns strategic al Guvernului la problemele economice actuale si In
vederea crearii oportunitaTilor pe care Romania si le doreste, prin stabilirea ca
obiectiv general a reducerii disparitaTilor de dezvoltare economica si sociala dintre
Romania si Statele Membre ale Uniunii Europene prin generarea unei cresteri
suplimentare de 15-20% a Produsului Intern Brut (PIB) pana In anul 2015. CSNR
vizeaza armonizarea tuturor acestor prioritaTi Intr-o strategie coerenta, care sa fie
adecvata pentru Romania, dar care sa se si conformeze strategiilor Uniunii
Europene, inclusiv Strategiei Lisabona, si sa aiba ca efect dezvoltarea economica si
cresterea numarului de locuri de munca.
In privinTa resurselor umane, CSNR stabileste ca fiind prioritara dezvoltarea si
folosirea mai eficienta a capitalului uman din Romania, urmarind “sprijinirea
sistemului de educaTie si formare In scopul ImbunataTirii calitaTii educaTiei si a
nivelului calificarilor forTei de munca, precum si pentru asigurarea unei mai mari
flexibilitaTi a sistemului educaTional”17. Totodata, se va acorda sprijin pentru cresterea
accesului si participarii la educaTie si pentru cresterea adaptabilitaTii sistemului de
educaTie si formare In vederea furnizarii cunostinTelor, deprinderilor si competenTelor
necesare unei economii moderne si In plina dezvoltare. „Cresterea adaptabilitaTii,
dezvoltarea spiritului antreprenorial si InvaTarea pe parcursul Intregii vieTi se vor afla
In centrul politicilor In domeniu, iar angajatorii vor fi IncurajaTi sa investeasca In
capitalul uman”, se sublinia In documentul amintit.
In continuare se menTioneaza “Pentru a beneficia de sisteme de educaTie si formare
de calitate, se impune modernizarea infrastructurii educaTionale si de formare,
inclusiv prin dotarea cu echipamente scolare si de tehnologia informaTiei si
comunicaTiilor (TIC). Se vor sprijini acTiunile de combatere a excluziunii sociale si de
promovare a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile (femeile, minoritaTile etnice,
persoanele cu dizabilitaTi) care reprezinta categorii dezavantajate pe piaTa forTei de
munca, astfel Incat acestea sa poata beneficia de noile oportunitaTi de angajare care
vor fi create. ImbunataTirea calitaTii serviciilor de sanatate si Ingrijire va contribui la
regenerarea economica prin reducerea costurilor si a perioadelor de inactivitate”.
Programul OperaTional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
(POS DRU) preia si dezvolta a patra prioritate tematica a CSNR, privind dezvoltarea
si folosirea mai eficienta a capitalului uman din Romania, stabilind axele prioritare si
domeniile majore de intervenTie In domeniul resurselor umane In vederea
implementarii asistenTei financiare a Uniunii Europene prin intermediul Fondului
Social European, In cadrul Obiectivului ConvergenTa, pentru perioada de programare
2007–2013.
Elaborat In contextul Planului NaTional de Dezvoltare 2007-2013 si In acord cu
prioritaTile Cadrului Strategic NaTional de ReferinTa 2007-2013, POS DRU este un
instrument important In sprijinirea dezvoltarii economice si a schimbarilor structurale.
Mai mult, investiTiile In capitalul uman vor completa si vor conferi sustenabilitate
cresterii productivitaTii pe termen lung. O forTa de munca Inalt calificata, cu un nivel
de educaTie ridicat, avand capacitatea de a se adapta noilor tehnologii si nevoilor In
schimbare ale pieTei muncii, este esenTiala pentru o economie competitiva si
dinamica.
In cadrul acestui document se precizeaza ca “Romania va promova politici active pe
piaTa muncii pentru cresterea adaptabilitaTii si flexicuritaTii forTei de munca. Se
preconizeaza obTinerea unui nivel mai Inalt de participare pe piaTa muncii, ca
fundament al unei economii competitive bazate pe cunoastere”.
Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman si cresterea
competitivitaTii, prin corelarea educaTiei si InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi cu piaTa
muncii si asigurarea de oportunitaTi sporite pentru participarea viitoare pe o piaTa a
muncii moderna, flexibila si inclusiva a 1.650.000 de persoane. Pentru atingerea
acestui obiectiv a fost stabilit un set de sapte obiective specifice, astfel:
- Promovarea calitaTii sistemului de educaTie si formare profesionala iniTiala
si continua, inclusiv a InvaTamantului superior si a cercetarii;
- Promovarea culturii antreprenoriale si ImbunataTirea calitaTii si
productivitaTii muncii;
- Facilitarea inserTiei tinerilor si a somerilor de lunga durata pe piaTa muncii;
- Dezvoltarea unei pieTe a muncii moderne, flexibile si incluzive;
- Promovarea (re)inserTiei pe piaTa muncii a persoanelor inactive, inclusiv In
zonele rurale;
- ImbunataTirea serviciilor publice de ocupare;
- Facilitarea accesului la educaTie si pe piaTa muncii a grupurilor vulnerabile.
IntervenTia Fondului Social European (FSE) In Romania va sprijini atingerea
obiectivului general si a obiectivelor specifice din domeniul dezvoltarii resurselor
umane, contribuind In mod real la implementarea Strategiei Europene de Ocupare si
la atingerea obiectivului general privind cresterea economica si crearea de locuri de
munca mai multe si mai bune.
O alta prioritate a UE In primul deceniu al secolului XXI vizeaza reformarea si
modernizarea sistemelor de educaTie si formare astfel Incat acestea sa-si aduca
contribuTia la realizarea Tintelor stabilite In Strategia Lisabona. In acest sens, In anul
2004, Consiliul European si Comisia Europeana au avizat favorabil implementarea –
prin metoda coordonarii deschise – a Programului privind EducaTia si Formarea
201018. Daca importanTa educaTiei si formarii pentru cresterea economica, a
numarului si calitaTii locurilor de munca a fost de la Inceput recunoscuta, considerata
Tinta si axa transversala de realizare a Strategiei Lisabona, In ultima vreme, In mod
repetat Comisia Europeana pune accentul pe rolul educaTiei si formarii pentru
asigurarea competitivitaTii UE pe termen lung, ca si pe coeziunea sociala. Raportul
Comun de Evaluare 2006-2007, lanseaza chemarea de a investi mai mult In capitalul
uman printr-o mai buna educaTie, calificari si cunostinTe, a cresterii importanTei
InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi In Programele NaTionale. De asemenea sunt
relevate o serie de aspecte specifice, cum ar fi persistenTa parasirii timpurii a scolii,
argumentand ca sistemele de educaTie In funcTiune mai curand conserva inegalitaTile
existente, si, In consecinTa, reforma trebuie sa fie comprehensiva, bazata pe politici
pe termen lung si pe o cultura a evoluTiei.
Asa cum sunt concepute si structurate obiectivele Programului privind EducaTia si
Formarea 2010 In integralitatea lor, raspund cerinTei de realizare la nivel regional,
naTional si european a unor politici comprehensive multianuale de dezvoltare a
educaTiei si formarii, a punerii educaTiei In serviciul dezvoltarii durabile In dubla
calitate, de componenta intrinseca a acesteia si de instrument de realizare a
dezvoltarii durabile. Practic dezvolta si completeaza cele sase mesaje cheie lansate
In octombrie 2000 prin Memorandumul asupra InvaTarii permanente19.
Raportul intermediar comun din 2006 privind progresul In cadrul programului de lucru
„EducaTie si Formare 2010” subliniaza necesitatea ca toTi cetaTenii sa dobandeasca
si sa Isi actualizeze competenTele pe tot parcursul vieTii, precum si atenTia speciala
care trebuie acordata nevoilor specifice ale persoanelor ameninTate de excludere
sociala. InvaTarea In randul adulTilor (atat In ceea ce priveste cantitatea, cat si
calitatea) este, de asemenea, importanta pentru dezvoltarea competenTelor
persoanelor cu calificare medie sau a celor cu Inalta calificare20.
Comunicarea Comisiei privind InvaTarea In randul adulTilor21din anul 2006 intitulata
Nu este niciodata prea tarziu pentru a InvaTa22 atrage atenTia ca „Statele Membre nu
Isi mai pot permite ca sa nu aiba sisteme eficiente de educaTia adulTilor, integrate In
cadrul strategiilor naTionale de InvaTare pe parcursul Intregii vieTi, pentru a le oferi
participanTilor condiTii mai bune de acces pe piaTa muncii, o mai buna integrare
sociala si o temeinica pregatire pentru o viaTa activa si la varste Inaintate pe viitor. De
asemenea trebuie asigurate sisteme care sa permita definirea prioritaTilor si
monitorizarea implementarii acestora”.
Planul de acTiune privind InvaTarea In randul adulTilor23 intitulat Oricand este
momentul potrivit pentru a InvaTa se concentreaza asupra liniilor de acTiune de urmat.
Acestea privesc: evaluarea impactului reformelor din alte sectoare asupra educaTiei
si formarii; realizarea demersurilor pentru profesionalizarea personalului din educaTia
adulTilor, pentru funcTionabilitatea si credibilitatea sistemului de validare si certificare
a compenteTelor dobandite In contexte nonformale, informale si formale; pentru a
asigura oportunitaTi pentru toTi adulTii sa avanseze cu cel puTin un pas In nivelul de
calificare, a-si actualiza cunostinTele si competenTele, potrivit descriptorilor din
sistemele naTionale de calificare; dar si pentru monitorizarea eficienta a sistemului.
Obiectivul general al Planului de acTiune este punerea In practica a celor cinci
mesaje cheie formulate In Comunicarea Nu este niciodata prea tarziu pentru a
InvaTa: Indepartarea obstacolelor din calea participarii, cresterea calitaTii si eficienTei
sectorului, accelerarea procesului de validare si recunoastere, asigurarea unei
investiTii suficiente si monitorizarea sectorului.
Comisia Europeana a elaborat un comunicat In decembrie 200824 privind necesitatea
relansarii cadrului strategic privind Cooperarea Europeana In educaTie si formare,
subliniind ca relansarea Strategiei Lisabona nu poate fi realizata decat pe baza
cresterii nivelului de pregatire al resurselor umane, prin sisteme mai bune de
educaTie si formare. Sunt precizate direcTii de acTiune pentru anii 2009-2011, dar
sunt formulate si propuneri de Tinte strategice si direcTii de acTiune pentru 2020,
evidenTiindu-se cum procesul „Lisabona 2010” poate fi continuat In urmatoarea
decada. Comisia Europeana propune axarea Cooperarii Europene In educaTie si
formare pe patru direcTii strategice:
-punerea In aplicare a InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi;
-ImbunataTirea calitaTii, a eficienTei si a rezultatelor sistemelor de
educaTie si formare;
-promovarea echitaTii si a cetaTeniei active;
-cresterea inovaTiei si creativitaTii, inclusiv a antreprenoriatului, la toate
nivelurile de educaTie si formare.
Guvernul Romaniei si-a asumat recomadarile din diferitele documente de politica
educaTionala europeana si a reactualizat Strategia Dezvoltarii InvaTamantului
Preuniversitar In perioada 2001-2004, In condiTiile unei planificari prospective
pentru orizontul de timp 2010.
Obiectivele strategice stabilite In dezvoltarea sistemelor de educaTie si formare sunt:
- Cresterea calitaTii actului educaTional, ca baza a realizarii societaTii
cunoasterii In Romania;
- Dezvoltarea personala a elevilor din perspectiva InvaTarii permanente;
- Asigurarea pregatirii resurselor umane prin InvaTamantul preuniversitar si
prin InvaTarea permanenta;
- Dezvoltarea coeziunii sociale si cresterea participarii cetaTenilor la
programele de dezvoltare economica si sociala a comunitaTilor sociale.
Politicile educaTionale elaborate pentru atingerea acestor Tinte strategice s-au
focalizat pe asigurarea cuprinderii fiecarui copil si tanar de varsta scolara Intr-o forma
de InvaTamant, pe dezvoltarea unor programe educaTionale individualizate adresate
adulTilor (inlcusiv a celor etnic minoritari) care nu au beneficiat de prima sansa oferita
de educaTie pentru dobandirea competenTelor-cheie, pentru a participa activ pe piaTa
muncii, dar si pe continua ImbunataTire a calitaTii si relevanTei actului educaTional.
In ceea ce priveste InvaTamantul superior, a fost adoptata Strategia InvaTamantului
Superior Romanesc pe perioada 2002-2010, al carei principal obiectiv strategic Il
reprezinta ImbunataTirea structurala a InvaTamantului superior. Realizarea acestui
obiectiv presupune Indeplinirea unor obiective operaTionale, care au fost definite
dupa cum urmeaza:
- Optimizarea reTelei naTionale a instituTiilor de InvaTamant
- Consolidarea autonomiei universitare, paralel cu cresterea sinergiei si
coerenTei Intregului sistem de InvaTamant superior.
- ImbunataTirea performanTelor In activitatea studenTilor si a personalului
didactic.
- ImbunataTirea infrastructurii universitare.
- CorelaTie mai buna a InvaTamantului superior cu piaTa forTei de munca.
- Reorganizarea procesului didactic.
- Stimularea integrarii InvaTamantului superior romanesc In cel european si a
cooperarilor internaTionale.
In vederea recuperarii decalajelor existente faTa de nivelul Tarilor europene si pentru
sprijinirea sistemului de Cercetare, Dezvoltare si Inovare (CDI) din Romania In a-si
identifica si consolida, prin deschidere internaTionala, parteneriat si compeTitie, acele
zone unice In care Romania poate sa exceleze, a fost adoptata Strategia NaTionala
de Cercetare, Dezvoltare si Inovare 2007 - 2013.
Prin aceasta strategie, Romania Isi propune sa atinga media europeana pentru
indicatorii de baza ce descriu structura si performanTa sistemului de cercetare,
dezvoltare si inovare, creand premisele focalizarii In viitor pe domenii de nisa, acolo
unde Romania va avea masa critica si performanTele unui lider. In acelasi timp
strategia Isi propune sa susTina dezvoltarea socio-economica a Romaniei cu sansa
reala de a crea o economie bazata pe cunoastere, competitiva la nivel global.
Pentru Indeplinirea acestui rol, Strategia CDI are In vedere trei obiective strategice:
1. Crearea de cunoastere, respectiv obTinerea unor rezultate stiinTifice si
tehnologice de varf, competitive pe plan mondial, avand ca scop cresterea
contribuTiei sistemului romanesc de CDI la dezvoltarea stocului mondial de
cunoastere, cresterea vizibilitaTii internaTionale si transferul rezultatelor In
economie si societate.
2. Cresterea competitivitaTii economiei romanesti prin inovare cu impact la nivelul
agenTilor economici si transferul cunostinTelor In practica economica.
3. Cresterea calitaTii sociale prin dezvoltarea de soluTii, inclusiv tehnologice, care
sa genereze beneficii directe la nivelul societaTii.
Pentru realizarea acestor obiective strategice sunt avute In vedere urmatoarele
obiective specifice:
- Cresterea performanTei
- Dezvoltarea resurselor sistemului
- Antrenarea sectorului privat
- Cresterea capacitaTii instituTionale
In acest context, sistemul de InvaTamant, prin contribuTia la dezvoltarea interesului si
aptitudinilor de cercetare si inovare ale tinerilor pe Intreg parcursul educaTional, prin
educaTia In domeniul stiintei si tehnologiei, formarea iniTiala a cercetatorilor (cu
accent pe numarul si calitatea doctoranzilor), precum si prin calitatea educaTiei
terTiare, reprezinta o componenta complementara esenTiala.
Strategia NaTionala pentru Ocuparea ForTei de Munca, 2004-2010 (SNOFM) a
fost elaborata ca un document cadru, care a identificat principalele probleme ale
pieTei muncii precum si prioritaTile strategice naTionale ale politicii de ocupare. Asa
cum se arata In acest document, “Obiectivele strategiei de ocupare ale Romaniei
sunt stabilite pe baza celor trei mari obiective strategice interdependente ale
Strategiei Europene de Ocupare: ocupare deplina, calitatea si productivitatea muncii,
coeziune si incluziune sociala”.
Pentru atingerea acestor obiective strategice, au fost stabilite noua domenii de
acTiune, dupa cum urmeaza:
1. Consolidarea nivelului de ocupare a forTei de munca, tinzand spre atingerea
obiectivelor europene stabilite la Lisabona;
2. Promovarea adaptabilitaTii si mobilitaTii forTei de munca;
3. ImbunataTirea capacitaTii de integrare pe piaTa muncii si prelungirea vieTii
active;
4. Combaterea efectelor somajului structural si reducerea ratei somajului;
5. Reducerea ratei somajului pentru grupurile vulnerabile;
6. Asigurarea egalitaTii de sanse pe piaTa muncii;
7. Consolidarea parteneriatului social;
8. Cresterea eficienTei activitaTii instituTiilor cu responsabilitaTi pe piaTa muncii;
9. Reducerea semnificativa a disparitaTilor regionale In ceea ce priveste
ocuparea forTei de munca.
Implementarea masurilor propuse In SNOFM s-a efectuat In baza unor Planuri
NaTionale de AcTiune pentru Ocupare, care conTin termeni, sarcini si responsabilitaTi.
Monitorizarea implementarii acestor masuri a fost asigurata de catre MMFPS.
Un alt document strategic de referinTa este Strategia pe termen scurt si mediu
pentru Formare Profesionala Continua 2005-2010 (SFPC), prin care se urmareste
dezvoltarea unui sistem de formare profesionala continua, transparent si flexibil, care
sa asigure cresterea ocupabilitaTii, adaptabilitaTii si mobilitaTii forTei de munca si care
sa raspunda nevoilor intreprinderilor de forTa de munca calificata.
Strategia a fost elaborata avand In vedere obiectivul-Tinta al Strategiei Lisabona -
nivelul mediu de participare la procesul de InvaTare pe parcursul Intregii vieTi sa fie,
pana In 2010, de cel puTin 12,5% pentru populaTia adulta (grupa de varsta 25 - 64
ani) - In concordanTa si cu Programul de guvernare 2005 - 2008, care prevede ca
obiectiv major al politicii educaTionale si de formare profesionala investiTia In capitalul
uman ca fiind investiTia cea mai profitabila pe termen lung.
SFPC stabileste doua obiective strategice, realizate prin direcTii de acTiune specifice
si direcTii de acTiune transversale. Un prim obiectiv strategic urmareste o participare
crescuta la FPC si facilitarea accesului pentru toate categoriile de persoane din
perspectiva InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi, iar al doilea urmareste cresterea
calitaTii si eficienTei sistemului de FPC printr-un management orientat spre rezultate.
Cel mai recent aparut document strategic este Raportul NaTional Strategic privind
ProtecTia Sociala si Incluziunea Sociala (2008 – 2010). In conformitate cu acest
document, “Obiectivul central al Guvernului Romaniei, In ceea ce priveste domeniul
incluziunii sociale se refera la continuarea eforturilor pentru dezvoltarea unei societaTi
incluzive bazata pe acordarea de servicii de incluziune sociale integrate dezvoltate
avand la baza o evaluare reala a nevoilor individului, prin dezvoltarea sectorului
terTiar si prin asigurarea oportunitaTilor egale pentru toTi cu accent deosebit pe
persoanele vulnerabile. Totodata, se vor cauta soluTiile pentru a creste implicarea
persoanelor, familiilor sau comunitaTilor In procesul de luare a deciziilor, precum si In
procesul de implementare a masurilor, acest fapt constituindu-se In unul dintre
punctele slabe ale sistemului romanesc.”
Raportul prezinta principalele provocari pentru urmatoarea perioada de raportare,
respectiv 2008-2010, si stabileste un set de obiective prioritare, dupa cum urmeaza:
1. Cresterea gradului de ocupare a persoanelor defavorizate;
2. Promovarea politicilor familiale integrate prin promovarea unui pachet de
masuri eficiente de prestaTii si servicii sociale;
3. Continuarea eforturilor pentru ImbunataTirea condiTiilor de viaTa ale cetaTenilor
de etnie roma.
In vederea atingerii acestor obiective, sunt prezentate masuri concrete care se vor
realiza prin cooperarea si coordonarea tuturor actorilor, guvernamentali si ai societaTii
civile, care au responsabilitaTi In domeniul incluziunii sociale. De asemenea, se
asteapta ca Fondul Social European sa sprijine din punct de vedere financiar
implementarea programelor menTionate In cadrul acestui document, completat fiind
de fonduri de la bugetul de stat si bugetele locale, precum si fonduri rambursabile
acordate de Banca Internationala pentru ReconstrucTie si Dezvoltare.
Contextul actual al crizei economice globale, cu impact greu de prevazut pe termen
mediu si lung, este, de asemenea, avut In vedere pe parcursul SIDRU, fiind
valorificate stipularile din Planul European de Redresare Economica. De asemenea,
previziunile din documentul „New skills for new jobs – Anticipating and matching
labour market and skills needs” (COM (2008) 868 final, din 16.12.2008), cu privire la
nevoile viitoare de competenTe pe piaTa muncii, au fost incluse in SIDRU. Fiecare
dintre documentele reprezentative prezentate, ca si alte documente la care se vor
face trimiteri punctual, sunt valorificate critic, continuate si complementate in SIDRU.
prezentei strategii sunt: Strategia NaTionala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei
Orizonturi 2013-2020-2030, Planul NaTional de Dezvoltare 2007-2013 si Planul
NaTional de Reforme 2007-2010, ca documente de planificare strategica si de
programare financiara multianuala, si Cadrul Strategic NaTional de ReferinTa 2007-
2013, ca document de referinTa pentru programarea Fondurilor Structurale si de
Coeziune. Acesta realizeaza legatura Intre prioritaTile naTionale si cele de la nivel
european, specificate In Liniile Directoare Strategice pentru Coeziune Economica,
Sociala si Teritoriala 2007-2013 si Liniile Directoare Integrate pentru Crestere
Economica si Locuri de Munca 2008-2010. Cadrul Strategic NaTional de ReferinTa
2007-2013 preia viziunea strategica din Planul NaTional de Dezvoltare 2007-2013,
stabilind ca obiectiv general reducerea disparitaTilor sociale si de dezvoltare
economica dintre Romania si Statele Membre ale UE.
Elementul definitoriu al Strategiei NaTionale pentru Dezvoltare Durabila a
Romaniei Orizonturi 2013-2020-2030 este racordarea deplina a Tarii noastre la o
noua filosofie a dezvoltarii, proprie Uniunii Europene si larg Impartasita pe plan
mondial – cea a dezvoltarii durabile. Se prezinta In cadrul acestui document faptul
ca, cu toate progresele realizate In ultimii ani, Romania are Inca o economie bazata
pe consumul intensiv de resurse, o societate si o administraTie aflate Inca In cautarea
unei viziuni unitare si un capital natural afectat de riscul unor deteriorari ce pot deveni
ireversibile.
Strategia stabileste obiective concrete pentru trecerea, Intr-un interval de timp
rezonabil si realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adaugata Inalta,
propulsat de interesul pentru cunoastere si inovare, orientat spre ImbunataTirea
continua a calitaTii vieTii oamenilor si a relaTiilor dintre ei In armonie cu mediul natural.
Ca orientare generala, documentul vizeaza realizarea urmatoarelor obiective
strategice pe termen scurt, mediu si lung:
•Orizont 2013: Incorporarea organica a principiilor si practicilor dezvoltarii
durabile In ansamblul programelor si politicilor publice ale Romaniei, ca stat
membru al UE.
•Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al Tarilor Uniunii Europene la
principalii indicatori ai dezvoltarii durabile.
•Orizont 2030: Apropierea semnificativa a Romaniei de nivelul mediu din acel
an al Tarilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltarii
durabile.
In privinTa educaTiei si formarii profesionale14, documentul precizeaza ca “In
societatea romaneasca exista o larga recunoastere a faptului ca educaTia reprezinta
factorul strategic al dezvoltarii viitoare a Tarii prin contribuTia sa esenTiala la
modelarea multidimensionala si anticipativa a capitalului uman. EducaTia este
perceputa ca o cale spre dezvoltarea durabila care, In fapt, este un proces de
InvaTare sociala In cautare de soluTii inovative. Intregul sistem de educaTie si formare
profesionala va trebui sa internalizeze principiile si obiectivele dezvoltarii durabile ca
element integrator al ansamblului de cunostinTe, aptitudini si deprinderi necesare
existenTei si performanTei personale In lumea moderna.”
De asemenea se mai precizeaza ca “Promovarea principiului educaTiei permanente
prin InvaTarea pe tot parcursul Intregii vieTii reprezinta pentru Romania o direcTie
de acTiune prioritara, data fiind serioasa ramanere In urma In privinTa participarii la
diferite forme de calificare, reciclare sau perfecTionare profesionala (de peste 5 ori
sub media UE). Preocuparile In acest domeniu sunt esenTiale pentru dezvoltarea
personala, civica si sociala, precum si din perspectiva sanselor de obTinere a unui loc
de munca mai bine remunerat prin valorificarea rezultatelor InvaTarii dobandite, de la
educaTia timpurie pana la studiile post-universitare si alte forme de educaTie a
adulTilor In contexte formale cat si non-formale sau informale. RaTiunea dezvoltarii si
diversificarii acestor modalitaTi de educaTie si formare profesionala rezida In
cresterea relevanTei competenTelor si cunostinTelor astfel obTinute de catre
participanTi pe piaTa muncii.”15
Obiectivul central, stabilit la Lisabona In 2000, de a transforma Uniunea Europeana
pana In anul 2010, In cea mai competitiva si dinamica economie, bazata pe
cunoastere, cu locuri de munca mai multe si mai bune si cresterea incluziunii sociale
mai mare, reprezinta provocarile care, ulterior relansarii Strategiei Lisabona In 2005,
au determinat statele membre ale UE sa se angajeze tot mai mult In procese ample
de reforma pentru atingerea acestor obiective. Guvernul Romaniei s-a angajat cu
seriozitate In respectarea Strategiei Lisabona relansata, motiv pentru care a elaborat
Programul NaTional de Reforme (PNR) 2007-2010 printr-un efort participativ al
instituTiilor implicate In procesul de identificare a prioritaTilor naTionale relevante,
necesare continuarii si adancirii reformelor destinate atingerii obiectivelor de crestere
economica si ocupare, anunTate pentru anul 2010, si reducerii decalajelor economice
si sociale faTa de media Statelor Membre ale UE.
Astfel, fiind constienta de evoluTia rapida a economiei globale, Romania Isi
pregateste contribuTia naTionala pentru a asigura convergenTa cu obiectivele
Strategiei Lisabona relansate:
- Europa un loc mai atractiv pentru a investi si a munci;
- Cunoastere si inovare pentru dezvoltare economica;
- Crearea de locuri de munca mai multe si mai bune.
Cu toate acestea, Tintele stabilite In documentele strategice naTionale sunt inferioare
Tintelor europene, iar datele statistice arata ca In multe situaTii Romania este departe
de a atinge media europeana. Prin acest document vom Incerca sa evidenTiem, pe
orizonturi temporale mai largi, maniera In care Romania poate reduce decalajele faTa
de celelalte State Membre.
Pentru Romania, atingerea performanTelor economice si de ocupare naTionale,
corelate cu un sistem social echitabil, este cruciala pentru dezvoltarea durabila a
societaTii, motiv pentru care au fost stabilite un set de prioritaTi naTionale printre care
se regaseste si cresterea participarii pe piaTa muncii si promovarea calitaTii
ocuparii forTei de munca16 prin:
- asigurarea unei funcTionari a pieTei muncii favorabila crearii locurilor de
munca, reducerii fenomenului muncii nedeclarate si a managementului
adecvat al schimbarii la nivelul Intreprinderilor si lucratorilor;
- ImbunataTirea accesului pe piaTa muncii pentru grupurile vulnerabile;
- promovarea competitivitaTii pe piaTa muncii, In special prin mai buna
corelare dintre sistemul educaTional si de formare si cerinTele pieTei muncii.
Un alt document de Insemnatate majora care stabileste obiective specifice pentru
dezvoltarea resurselor umane Il constituie Planul NaTional de Dezvoltare 2007-
2013 (PND), care defineste un set de prioritaTi naTionale de dezvoltare si Incearca sa
Imbine, pe de o parte, elementele politicilor sectoriale si ale politicii de dezvoltare
regionala, si, pe de alta parte, orientarile strategice la nivel european si cerinTele
specifice legate de accesarea fondurilor comunitare post-aderare.
Obiectivul global al PND, ce vizeaza reducerea disparitaTilor de dezvoltare socioeconomica
faTa de Uniunea Europeana, se sprijina pe trei obiective specifice:
- Cresterea competitivitaTii pe termen lung a economiei romanesti;
- Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de baza;
- PerfecTionarea si utilizarea mai eficienta a capitalului uman autohton.
In vederea atingerii obiectivului global si a obiectivelor specifice pentru perioada
2007-2013, masurile si acTiunile avute In vedere sunt grupate In cadrul a sase
prioritaTi naTionale de dezvoltare, dintre care una se refera In mod specific la
dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si a incluziunii sociale si
Intarirea capacitaTii administrative.
PrioritaTile Cadrului Strategic NaTional de ReferinTa 2007-2013 (CSNR) au fost
formulate ca raspuns strategic al Guvernului la problemele economice actuale si In
vederea crearii oportunitaTilor pe care Romania si le doreste, prin stabilirea ca
obiectiv general a reducerii disparitaTilor de dezvoltare economica si sociala dintre
Romania si Statele Membre ale Uniunii Europene prin generarea unei cresteri
suplimentare de 15-20% a Produsului Intern Brut (PIB) pana In anul 2015. CSNR
vizeaza armonizarea tuturor acestor prioritaTi Intr-o strategie coerenta, care sa fie
adecvata pentru Romania, dar care sa se si conformeze strategiilor Uniunii
Europene, inclusiv Strategiei Lisabona, si sa aiba ca efect dezvoltarea economica si
cresterea numarului de locuri de munca.
In privinTa resurselor umane, CSNR stabileste ca fiind prioritara dezvoltarea si
folosirea mai eficienta a capitalului uman din Romania, urmarind “sprijinirea
sistemului de educaTie si formare In scopul ImbunataTirii calitaTii educaTiei si a
nivelului calificarilor forTei de munca, precum si pentru asigurarea unei mai mari
flexibilitaTi a sistemului educaTional”17. Totodata, se va acorda sprijin pentru cresterea
accesului si participarii la educaTie si pentru cresterea adaptabilitaTii sistemului de
educaTie si formare In vederea furnizarii cunostinTelor, deprinderilor si competenTelor
necesare unei economii moderne si In plina dezvoltare. „Cresterea adaptabilitaTii,
dezvoltarea spiritului antreprenorial si InvaTarea pe parcursul Intregii vieTi se vor afla
In centrul politicilor In domeniu, iar angajatorii vor fi IncurajaTi sa investeasca In
capitalul uman”, se sublinia In documentul amintit.
In continuare se menTioneaza “Pentru a beneficia de sisteme de educaTie si formare
de calitate, se impune modernizarea infrastructurii educaTionale si de formare,
inclusiv prin dotarea cu echipamente scolare si de tehnologia informaTiei si
comunicaTiilor (TIC). Se vor sprijini acTiunile de combatere a excluziunii sociale si de
promovare a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile (femeile, minoritaTile etnice,
persoanele cu dizabilitaTi) care reprezinta categorii dezavantajate pe piaTa forTei de
munca, astfel Incat acestea sa poata beneficia de noile oportunitaTi de angajare care
vor fi create. ImbunataTirea calitaTii serviciilor de sanatate si Ingrijire va contribui la
regenerarea economica prin reducerea costurilor si a perioadelor de inactivitate”.
Programul OperaTional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
(POS DRU) preia si dezvolta a patra prioritate tematica a CSNR, privind dezvoltarea
si folosirea mai eficienta a capitalului uman din Romania, stabilind axele prioritare si
domeniile majore de intervenTie In domeniul resurselor umane In vederea
implementarii asistenTei financiare a Uniunii Europene prin intermediul Fondului
Social European, In cadrul Obiectivului ConvergenTa, pentru perioada de programare
2007–2013.
Elaborat In contextul Planului NaTional de Dezvoltare 2007-2013 si In acord cu
prioritaTile Cadrului Strategic NaTional de ReferinTa 2007-2013, POS DRU este un
instrument important In sprijinirea dezvoltarii economice si a schimbarilor structurale.
Mai mult, investiTiile In capitalul uman vor completa si vor conferi sustenabilitate
cresterii productivitaTii pe termen lung. O forTa de munca Inalt calificata, cu un nivel
de educaTie ridicat, avand capacitatea de a se adapta noilor tehnologii si nevoilor In
schimbare ale pieTei muncii, este esenTiala pentru o economie competitiva si
dinamica.
In cadrul acestui document se precizeaza ca “Romania va promova politici active pe
piaTa muncii pentru cresterea adaptabilitaTii si flexicuritaTii forTei de munca. Se
preconizeaza obTinerea unui nivel mai Inalt de participare pe piaTa muncii, ca
fundament al unei economii competitive bazate pe cunoastere”.
Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman si cresterea
competitivitaTii, prin corelarea educaTiei si InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi cu piaTa
muncii si asigurarea de oportunitaTi sporite pentru participarea viitoare pe o piaTa a
muncii moderna, flexibila si inclusiva a 1.650.000 de persoane. Pentru atingerea
acestui obiectiv a fost stabilit un set de sapte obiective specifice, astfel:
- Promovarea calitaTii sistemului de educaTie si formare profesionala iniTiala
si continua, inclusiv a InvaTamantului superior si a cercetarii;
- Promovarea culturii antreprenoriale si ImbunataTirea calitaTii si
productivitaTii muncii;
- Facilitarea inserTiei tinerilor si a somerilor de lunga durata pe piaTa muncii;
- Dezvoltarea unei pieTe a muncii moderne, flexibile si incluzive;
- Promovarea (re)inserTiei pe piaTa muncii a persoanelor inactive, inclusiv In
zonele rurale;
- ImbunataTirea serviciilor publice de ocupare;
- Facilitarea accesului la educaTie si pe piaTa muncii a grupurilor vulnerabile.
IntervenTia Fondului Social European (FSE) In Romania va sprijini atingerea
obiectivului general si a obiectivelor specifice din domeniul dezvoltarii resurselor
umane, contribuind In mod real la implementarea Strategiei Europene de Ocupare si
la atingerea obiectivului general privind cresterea economica si crearea de locuri de
munca mai multe si mai bune.
O alta prioritate a UE In primul deceniu al secolului XXI vizeaza reformarea si
modernizarea sistemelor de educaTie si formare astfel Incat acestea sa-si aduca
contribuTia la realizarea Tintelor stabilite In Strategia Lisabona. In acest sens, In anul
2004, Consiliul European si Comisia Europeana au avizat favorabil implementarea –
prin metoda coordonarii deschise – a Programului privind EducaTia si Formarea
201018. Daca importanTa educaTiei si formarii pentru cresterea economica, a
numarului si calitaTii locurilor de munca a fost de la Inceput recunoscuta, considerata
Tinta si axa transversala de realizare a Strategiei Lisabona, In ultima vreme, In mod
repetat Comisia Europeana pune accentul pe rolul educaTiei si formarii pentru
asigurarea competitivitaTii UE pe termen lung, ca si pe coeziunea sociala. Raportul
Comun de Evaluare 2006-2007, lanseaza chemarea de a investi mai mult In capitalul
uman printr-o mai buna educaTie, calificari si cunostinTe, a cresterii importanTei
InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi In Programele NaTionale. De asemenea sunt
relevate o serie de aspecte specifice, cum ar fi persistenTa parasirii timpurii a scolii,
argumentand ca sistemele de educaTie In funcTiune mai curand conserva inegalitaTile
existente, si, In consecinTa, reforma trebuie sa fie comprehensiva, bazata pe politici
pe termen lung si pe o cultura a evoluTiei.
Asa cum sunt concepute si structurate obiectivele Programului privind EducaTia si
Formarea 2010 In integralitatea lor, raspund cerinTei de realizare la nivel regional,
naTional si european a unor politici comprehensive multianuale de dezvoltare a
educaTiei si formarii, a punerii educaTiei In serviciul dezvoltarii durabile In dubla
calitate, de componenta intrinseca a acesteia si de instrument de realizare a
dezvoltarii durabile. Practic dezvolta si completeaza cele sase mesaje cheie lansate
In octombrie 2000 prin Memorandumul asupra InvaTarii permanente19.
Raportul intermediar comun din 2006 privind progresul In cadrul programului de lucru
„EducaTie si Formare 2010” subliniaza necesitatea ca toTi cetaTenii sa dobandeasca
si sa Isi actualizeze competenTele pe tot parcursul vieTii, precum si atenTia speciala
care trebuie acordata nevoilor specifice ale persoanelor ameninTate de excludere
sociala. InvaTarea In randul adulTilor (atat In ceea ce priveste cantitatea, cat si
calitatea) este, de asemenea, importanta pentru dezvoltarea competenTelor
persoanelor cu calificare medie sau a celor cu Inalta calificare20.
Comunicarea Comisiei privind InvaTarea In randul adulTilor21din anul 2006 intitulata
Nu este niciodata prea tarziu pentru a InvaTa22 atrage atenTia ca „Statele Membre nu
Isi mai pot permite ca sa nu aiba sisteme eficiente de educaTia adulTilor, integrate In
cadrul strategiilor naTionale de InvaTare pe parcursul Intregii vieTi, pentru a le oferi
participanTilor condiTii mai bune de acces pe piaTa muncii, o mai buna integrare
sociala si o temeinica pregatire pentru o viaTa activa si la varste Inaintate pe viitor. De
asemenea trebuie asigurate sisteme care sa permita definirea prioritaTilor si
monitorizarea implementarii acestora”.
Planul de acTiune privind InvaTarea In randul adulTilor23 intitulat Oricand este
momentul potrivit pentru a InvaTa se concentreaza asupra liniilor de acTiune de urmat.
Acestea privesc: evaluarea impactului reformelor din alte sectoare asupra educaTiei
si formarii; realizarea demersurilor pentru profesionalizarea personalului din educaTia
adulTilor, pentru funcTionabilitatea si credibilitatea sistemului de validare si certificare
a compenteTelor dobandite In contexte nonformale, informale si formale; pentru a
asigura oportunitaTi pentru toTi adulTii sa avanseze cu cel puTin un pas In nivelul de
calificare, a-si actualiza cunostinTele si competenTele, potrivit descriptorilor din
sistemele naTionale de calificare; dar si pentru monitorizarea eficienta a sistemului.
Obiectivul general al Planului de acTiune este punerea In practica a celor cinci
mesaje cheie formulate In Comunicarea Nu este niciodata prea tarziu pentru a
InvaTa: Indepartarea obstacolelor din calea participarii, cresterea calitaTii si eficienTei
sectorului, accelerarea procesului de validare si recunoastere, asigurarea unei
investiTii suficiente si monitorizarea sectorului.
Comisia Europeana a elaborat un comunicat In decembrie 200824 privind necesitatea
relansarii cadrului strategic privind Cooperarea Europeana In educaTie si formare,
subliniind ca relansarea Strategiei Lisabona nu poate fi realizata decat pe baza
cresterii nivelului de pregatire al resurselor umane, prin sisteme mai bune de
educaTie si formare. Sunt precizate direcTii de acTiune pentru anii 2009-2011, dar
sunt formulate si propuneri de Tinte strategice si direcTii de acTiune pentru 2020,
evidenTiindu-se cum procesul „Lisabona 2010” poate fi continuat In urmatoarea
decada. Comisia Europeana propune axarea Cooperarii Europene In educaTie si
formare pe patru direcTii strategice:
-punerea In aplicare a InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi;
-ImbunataTirea calitaTii, a eficienTei si a rezultatelor sistemelor de
educaTie si formare;
-promovarea echitaTii si a cetaTeniei active;
-cresterea inovaTiei si creativitaTii, inclusiv a antreprenoriatului, la toate
nivelurile de educaTie si formare.
Guvernul Romaniei si-a asumat recomadarile din diferitele documente de politica
educaTionala europeana si a reactualizat Strategia Dezvoltarii InvaTamantului
Preuniversitar In perioada 2001-2004, In condiTiile unei planificari prospective
pentru orizontul de timp 2010.
Obiectivele strategice stabilite In dezvoltarea sistemelor de educaTie si formare sunt:
- Cresterea calitaTii actului educaTional, ca baza a realizarii societaTii
cunoasterii In Romania;
- Dezvoltarea personala a elevilor din perspectiva InvaTarii permanente;
- Asigurarea pregatirii resurselor umane prin InvaTamantul preuniversitar si
prin InvaTarea permanenta;
- Dezvoltarea coeziunii sociale si cresterea participarii cetaTenilor la
programele de dezvoltare economica si sociala a comunitaTilor sociale.
Politicile educaTionale elaborate pentru atingerea acestor Tinte strategice s-au
focalizat pe asigurarea cuprinderii fiecarui copil si tanar de varsta scolara Intr-o forma
de InvaTamant, pe dezvoltarea unor programe educaTionale individualizate adresate
adulTilor (inlcusiv a celor etnic minoritari) care nu au beneficiat de prima sansa oferita
de educaTie pentru dobandirea competenTelor-cheie, pentru a participa activ pe piaTa
muncii, dar si pe continua ImbunataTire a calitaTii si relevanTei actului educaTional.
In ceea ce priveste InvaTamantul superior, a fost adoptata Strategia InvaTamantului
Superior Romanesc pe perioada 2002-2010, al carei principal obiectiv strategic Il
reprezinta ImbunataTirea structurala a InvaTamantului superior. Realizarea acestui
obiectiv presupune Indeplinirea unor obiective operaTionale, care au fost definite
dupa cum urmeaza:
- Optimizarea reTelei naTionale a instituTiilor de InvaTamant
- Consolidarea autonomiei universitare, paralel cu cresterea sinergiei si
coerenTei Intregului sistem de InvaTamant superior.
- ImbunataTirea performanTelor In activitatea studenTilor si a personalului
didactic.
- ImbunataTirea infrastructurii universitare.
- CorelaTie mai buna a InvaTamantului superior cu piaTa forTei de munca.
- Reorganizarea procesului didactic.
- Stimularea integrarii InvaTamantului superior romanesc In cel european si a
cooperarilor internaTionale.
In vederea recuperarii decalajelor existente faTa de nivelul Tarilor europene si pentru
sprijinirea sistemului de Cercetare, Dezvoltare si Inovare (CDI) din Romania In a-si
identifica si consolida, prin deschidere internaTionala, parteneriat si compeTitie, acele
zone unice In care Romania poate sa exceleze, a fost adoptata Strategia NaTionala
de Cercetare, Dezvoltare si Inovare 2007 - 2013.
Prin aceasta strategie, Romania Isi propune sa atinga media europeana pentru
indicatorii de baza ce descriu structura si performanTa sistemului de cercetare,
dezvoltare si inovare, creand premisele focalizarii In viitor pe domenii de nisa, acolo
unde Romania va avea masa critica si performanTele unui lider. In acelasi timp
strategia Isi propune sa susTina dezvoltarea socio-economica a Romaniei cu sansa
reala de a crea o economie bazata pe cunoastere, competitiva la nivel global.
Pentru Indeplinirea acestui rol, Strategia CDI are In vedere trei obiective strategice:
1. Crearea de cunoastere, respectiv obTinerea unor rezultate stiinTifice si
tehnologice de varf, competitive pe plan mondial, avand ca scop cresterea
contribuTiei sistemului romanesc de CDI la dezvoltarea stocului mondial de
cunoastere, cresterea vizibilitaTii internaTionale si transferul rezultatelor In
economie si societate.
2. Cresterea competitivitaTii economiei romanesti prin inovare cu impact la nivelul
agenTilor economici si transferul cunostinTelor In practica economica.
3. Cresterea calitaTii sociale prin dezvoltarea de soluTii, inclusiv tehnologice, care
sa genereze beneficii directe la nivelul societaTii.
Pentru realizarea acestor obiective strategice sunt avute In vedere urmatoarele
obiective specifice:
- Cresterea performanTei
- Dezvoltarea resurselor sistemului
- Antrenarea sectorului privat
- Cresterea capacitaTii instituTionale
In acest context, sistemul de InvaTamant, prin contribuTia la dezvoltarea interesului si
aptitudinilor de cercetare si inovare ale tinerilor pe Intreg parcursul educaTional, prin
educaTia In domeniul stiintei si tehnologiei, formarea iniTiala a cercetatorilor (cu
accent pe numarul si calitatea doctoranzilor), precum si prin calitatea educaTiei
terTiare, reprezinta o componenta complementara esenTiala.
Strategia NaTionala pentru Ocuparea ForTei de Munca, 2004-2010 (SNOFM) a
fost elaborata ca un document cadru, care a identificat principalele probleme ale
pieTei muncii precum si prioritaTile strategice naTionale ale politicii de ocupare. Asa
cum se arata In acest document, “Obiectivele strategiei de ocupare ale Romaniei
sunt stabilite pe baza celor trei mari obiective strategice interdependente ale
Strategiei Europene de Ocupare: ocupare deplina, calitatea si productivitatea muncii,
coeziune si incluziune sociala”.
Pentru atingerea acestor obiective strategice, au fost stabilite noua domenii de
acTiune, dupa cum urmeaza:
1. Consolidarea nivelului de ocupare a forTei de munca, tinzand spre atingerea
obiectivelor europene stabilite la Lisabona;
2. Promovarea adaptabilitaTii si mobilitaTii forTei de munca;
3. ImbunataTirea capacitaTii de integrare pe piaTa muncii si prelungirea vieTii
active;
4. Combaterea efectelor somajului structural si reducerea ratei somajului;
5. Reducerea ratei somajului pentru grupurile vulnerabile;
6. Asigurarea egalitaTii de sanse pe piaTa muncii;
7. Consolidarea parteneriatului social;
8. Cresterea eficienTei activitaTii instituTiilor cu responsabilitaTi pe piaTa muncii;
9. Reducerea semnificativa a disparitaTilor regionale In ceea ce priveste
ocuparea forTei de munca.
Implementarea masurilor propuse In SNOFM s-a efectuat In baza unor Planuri
NaTionale de AcTiune pentru Ocupare, care conTin termeni, sarcini si responsabilitaTi.
Monitorizarea implementarii acestor masuri a fost asigurata de catre MMFPS.
Un alt document strategic de referinTa este Strategia pe termen scurt si mediu
pentru Formare Profesionala Continua 2005-2010 (SFPC), prin care se urmareste
dezvoltarea unui sistem de formare profesionala continua, transparent si flexibil, care
sa asigure cresterea ocupabilitaTii, adaptabilitaTii si mobilitaTii forTei de munca si care
sa raspunda nevoilor intreprinderilor de forTa de munca calificata.
Strategia a fost elaborata avand In vedere obiectivul-Tinta al Strategiei Lisabona -
nivelul mediu de participare la procesul de InvaTare pe parcursul Intregii vieTi sa fie,
pana In 2010, de cel puTin 12,5% pentru populaTia adulta (grupa de varsta 25 - 64
ani) - In concordanTa si cu Programul de guvernare 2005 - 2008, care prevede ca
obiectiv major al politicii educaTionale si de formare profesionala investiTia In capitalul
uman ca fiind investiTia cea mai profitabila pe termen lung.
SFPC stabileste doua obiective strategice, realizate prin direcTii de acTiune specifice
si direcTii de acTiune transversale. Un prim obiectiv strategic urmareste o participare
crescuta la FPC si facilitarea accesului pentru toate categoriile de persoane din
perspectiva InvaTarii pe parcursul Intregii vieTi, iar al doilea urmareste cresterea
calitaTii si eficienTei sistemului de FPC printr-un management orientat spre rezultate.
Cel mai recent aparut document strategic este Raportul NaTional Strategic privind
ProtecTia Sociala si Incluziunea Sociala (2008 – 2010). In conformitate cu acest
document, “Obiectivul central al Guvernului Romaniei, In ceea ce priveste domeniul
incluziunii sociale se refera la continuarea eforturilor pentru dezvoltarea unei societaTi
incluzive bazata pe acordarea de servicii de incluziune sociale integrate dezvoltate
avand la baza o evaluare reala a nevoilor individului, prin dezvoltarea sectorului
terTiar si prin asigurarea oportunitaTilor egale pentru toTi cu accent deosebit pe
persoanele vulnerabile. Totodata, se vor cauta soluTiile pentru a creste implicarea
persoanelor, familiilor sau comunitaTilor In procesul de luare a deciziilor, precum si In
procesul de implementare a masurilor, acest fapt constituindu-se In unul dintre
punctele slabe ale sistemului romanesc.”
Raportul prezinta principalele provocari pentru urmatoarea perioada de raportare,
respectiv 2008-2010, si stabileste un set de obiective prioritare, dupa cum urmeaza:
1. Cresterea gradului de ocupare a persoanelor defavorizate;
2. Promovarea politicilor familiale integrate prin promovarea unui pachet de
masuri eficiente de prestaTii si servicii sociale;
3. Continuarea eforturilor pentru ImbunataTirea condiTiilor de viaTa ale cetaTenilor
de etnie roma.
In vederea atingerii acestor obiective, sunt prezentate masuri concrete care se vor
realiza prin cooperarea si coordonarea tuturor actorilor, guvernamentali si ai societaTii
civile, care au responsabilitaTi In domeniul incluziunii sociale. De asemenea, se
asteapta ca Fondul Social European sa sprijine din punct de vedere financiar
implementarea programelor menTionate In cadrul acestui document, completat fiind
de fonduri de la bugetul de stat si bugetele locale, precum si fonduri rambursabile
acordate de Banca Internationala pentru ReconstrucTie si Dezvoltare.
Contextul actual al crizei economice globale, cu impact greu de prevazut pe termen
mediu si lung, este, de asemenea, avut In vedere pe parcursul SIDRU, fiind
valorificate stipularile din Planul European de Redresare Economica. De asemenea,
previziunile din documentul „New skills for new jobs – Anticipating and matching
labour market and skills needs” (COM (2008) 868 final, din 16.12.2008), cu privire la
nevoile viitoare de competenTe pe piaTa muncii, au fost incluse in SIDRU. Fiecare
dintre documentele reprezentative prezentate, ca si alte documente la care se vor
face trimiteri punctual, sunt valorificate critic, continuate si complementate in SIDRU.
3. Situatia curenta a resurselor umane din Romania
Evaluarea corecta a starii capitalului uman si a tendinTelor de evoluTie pe termen
mediu si lung este de o importanTa fundamentala pentru proiectarea realista a
perspectivelor unui model sustenabil de dezvoltare a resurselor umane.
Pentru o apreciere obiectiva a situaTiei, studiile recente25 iau In calcul elemente
precum: stocul de capital uman (investiTia per capita pentru educaTie si formare
profesionala a populaTiei ocupate, compoziTia capitalului uman In funcTie de tipul si
nivelul de educaTie, starea de sanatate), utilizarea acestuia (rata de ocupare, rata
somajului, rata conectarii la reTele de comunicare multimedia, participarea la activitaTi
producatoare de venit sau valoare), productivitatea (contribuTia capitalului uman
raportata la valoarea adaugata creata, calitatea educaTiei si formarii profesionale,
capacitatea de ocupare pe parcursul Intregii vieTi, investiTii In cercetare-dezvoltare) si
demografia (spor sau declin, trend-uri migratoare, impactul calculat asupra pieTei
muncii).
mediu si lung este de o importanTa fundamentala pentru proiectarea realista a
perspectivelor unui model sustenabil de dezvoltare a resurselor umane.
Pentru o apreciere obiectiva a situaTiei, studiile recente25 iau In calcul elemente
precum: stocul de capital uman (investiTia per capita pentru educaTie si formare
profesionala a populaTiei ocupate, compoziTia capitalului uman In funcTie de tipul si
nivelul de educaTie, starea de sanatate), utilizarea acestuia (rata de ocupare, rata
somajului, rata conectarii la reTele de comunicare multimedia, participarea la activitaTi
producatoare de venit sau valoare), productivitatea (contribuTia capitalului uman
raportata la valoarea adaugata creata, calitatea educaTiei si formarii profesionale,
capacitatea de ocupare pe parcursul Intregii vieTi, investiTii In cercetare-dezvoltare) si
demografia (spor sau declin, trend-uri migratoare, impactul calculat asupra pieTei
muncii).
3.1 Situatia demografica - 3.1.1. Viziune de ansamblu
SituaTia demografica a Romaniei la nivelul anului 2008 reflecta un proces istoricodemografic
de deteriorare desfasrat pe Intreg parcursul celei de a doua
jumataTi a secolului al 20-lea. Efectul de baza al socurilor pro-nataliste din a doua
jumatate a anilor 60 si din anii ’80 a avut drept rezultat, ineluctabil de altfel, declinul
demografic accentuat manifestat din plin In ultima decada a secolului trecut. Din
acest puncte de vedere, Romania, ca si toate celellate state din Centrul si Estul
continentului nu se Inscrie decat aparent In tendinTa generala de Imbatranire
demografica a Europei In ansamblul ei, ele reprezentand un caz tipic dar si unic In
felul sau de crestere/dezvoltare demografica ratata. Ca urmare a acestei dezvoltari
nefaste ce s-a desfasurat pe o perioada de timp „istorica” din punct de vedere al
duratei, este greu de spus daca o revenire sau o recuperare mai este posibila iar,
daca ea va fi totusi posibila atunci, ea se va produce tot Intr-un orizont istoric de
timp (un orizont istoric de timp este de regula reprezentat de un interval superior
celui generaTional care este de aproximativ 30 de ani).
La o populaTie totala de 21.584.365 locuitori, Romania a Inregistrat In anul 2007 o
rata a natalitaTii de 10,2 nascuTi vii la mia de locuitori, faTa de o rata a mortalitaTii
generale de 11,7 decedaTi la o mie de locuitori. In perioada 1990-2007 populaTia
Romaniei s-a redus cu circa 1,7 milioane locuitori, ceea ce reprezinta o pierdere a
fondului uman de 7,2%, fara a lua In consideraTie migraTia externa temporara, fara
schimbarea domiciliului, sau mobilitatea pentru munca.
Conform celor mai recente prognoze demografice26, se prefigureaza un proces de
masiva depopulare a Tarii In deceniile urmatoare, daca fertilitatea va ramane In
limitele din ultimii zece ani de doar 1,3 copii la o femeie, faTa de 2,1 cat este necesar
pentru Inlocuirea simpla a generaTiilor.
In perioada 2004-2006, speranTa medie de viaTa In Romania a fost de 72,2 de ani, cu
diferenTe sensibile Intre populaTia masculina si cea feminina (68,7 ani pentru barbaTi
si 75,5 ani pentru femei), faTa de media UE-27, situata In jur de 75 ani la barbaTi si
peste 80 ani la femei. Structura pe varste a populaTiei reflecta un proces de
Imbatranire prin scaderea relativa si absoluta a tinerilor (0-14 ani) de la 18,3% In anul
2000 la 15,3% In 2007 si cresterea ponderii populaTiei varstnice (65 de ani si peste)
de la 13,3% In 2000 la 14,9% In 2007. Varsta medie a populaTiei a fost, la Inceputul
anului 2007, de 38,9 ani.
Fenomenul de Imbatranire demografica este mai accentuat In mediul rural, cu o
varsta medie de 39,7 ani, proporTia persoanelor de peste 65 de ani fiind de 17,4%,
majoritatea femei. Raportul de dependenTa economica a persoanelor inactive de
peste 60 de ani la 100 adulTi activi economic (20-59 ani) a fost de 34, cu perspectiva
de a creste dramatic In urmatoarele decenii.
La nivelul anului 2007, resursele de munca din Romania (populaTia In varsta de 15 -
64 de ani) au fost de 15,05 milioane persoane, In crestere cu 100 mii faTa de anul
2002, Insa este prognozata o scadere continua la nivelul de 15,01 In 2010, 14,97 In
2013 si 14,87 In 2020.
Rata de ocupare a forTei de munca a fost, In 2007, de 58,8%, fara modificari notabile
faTa de cifrele anului 2002, situandu-se cu mult sub Tinta de 70% stabilita prin
Strategia Lisabona ca medie la nivelul Uniunii Europene pentru anul 2010. Cu toate
acestea trebuie spus ca, trendul tuturor agregatelor majore ce caracterizeaza
ocuparea forTei de munca a fost, Incepand cu anul 2003 si pana In trimestrul al III-lea
al anului 2008, unul usor dar totusi constant crescator. In ultimele aproximativ 7-8
trimestre premergatoare acTiunii socului exogen aleator reprezentat de
contagionarea economiei romanesti ca urmare a crahului suferit de piaTa S.U.A. si
intrarea drept rezultat a economiei globale In ceea ce ar putea reprezenta a doua
mare depresiune a capitalismului, variaTiile principalelor agregate s-au situat chiar
simTitor deasupra liniei de trend. Aceasta s-ar fi putut traduce si prin aceea ca,
imediat anterior socului depresiunii, economia romaneasca Incepuse sa atinga acel
prag de la care cresterea economica avea drept rezultanta si crearea de noi locuri de
munca (Job-Rich Growth). Importante sunt insa, pe langa evolutiile globale,
evolutiile de structura a ocuparii unde, progresele inregistrate tot pana in trimestrul III
al anului precedent au fost chiar mai insemnate, astfel: numarul salariaTilor a fost In
2007 cu aproape 500 mii mai mare decat In 2002, reducandu-se corespunzator
populaTia ocupata In agricultura. S-a majorat ponderea persoanelor cu studii
superioare In totalul populaTiei ocupate (de la 11% In 2002 la peste 14% In 2007) si a
celor cu studii medii (de la 62,9% In 2002 la circa 65% In 2007), ceea ce s-a reflectat
si In cresterea susTinuta a productivitaTii muncii.
Resursa de munca este diminuata si datorita varstei actuale de pensionare (puTin
peste 58 ani In cazul femeilor si 63,5 In cazul barbaTilor), sensibil inferioara varstei
limita de activitate. Somajul In randul tinerilor continua sa fie ridicat, In jur de 19%27.
Ritmul foarte ridicat si totodata extrema volatilitate a cresterii economice din ultimele
aproximativ 15-16 trimestre anterioare finalului anului 2008, cu frecvente perioade In
care cresterea reala s-a situat cu mult peste potenTialul economiei (Positive Output
Gap), a condus la apariTia unui fenomen oarecum paradoxal de convieTuire a
excedentelor si deficitelor de forTa de munca. Acest fenomen In sine reprezenta o
manifestare a unei excrescenTe speculative de piaTa (market bubble/market froth)
tipica perioadelor de boom economic. Este evident Insa ca, apariTia lui dupa o
perioada foarte lunga de declin economic (peste doua decenii) a indus o serie de
dezvoltari de piaTa muncii si de abordari privind dezvoltarea resursei umane ce au
augmentat dezechilibre deja existente pe piaTa muncii.
Pe ansamblu se poate spune ca la nivelul trimestrului III al anului 2008, respectiv
Inainte ca socul exogen aleator al depresiunii economice globale sa afecteze si
economia romaneasca, piaTa muncii Isi atinsese potenTialul de ocupare la nivelul dat
de productivitate a muncii (corespunzator deci nivelului tehnologic al aparatului
productiv precum si metodelor si procedeelor de organizare a producTiei si a muncii
prevalente In economia naTionala). Acest nivel era compatibil din punct de vedere
obiectiv (consideraTiunile subiective nu pot fi aici luate In calcul) cu o anumita rata
suficient de ridicata de inactivitate precum si cu existenTa unei subocupari relative,
iarasi suficient de ridicate, In zona economiei de subzistenTa (sectorul producTiei
gospodaresti pentru uz final propriu localizat cu precadere In mediul rural). De aceea
trebuie subliniat tot cu valoare de consideraTiune obiectiva ca si In absenTa socului
depresiunii economice, ce evident va aduce cu sine un recul faTa de nivelul atins la
finele trimestrului III al anului 2008, dezvoltarile nu ar mai fi putut fi foarte importante
In urmatorii ani Intrucat, un salt important de productivitate deja avusese loc.
Urmatorul nu putea avea loc decat dupa un oarecare interval de recuperare a
investiTiei ce permisese saltul de productivitate precedent.
Cifrele privind migraTia (imigraTia si emigrarea legala permanenta) nu au fost, dupa
1995, importante din punct de vedere statistic (In jur de minus 10-15 mii pe an). In
schimb, emigraTia temporara pentru munca In strainatate, predominant In Tarile UE
din zona occidentala, este estimata, In primavara 2008, la circa 2 milioane28. Este
vorba, In special, de adulTii tineri care, daca decid sa-si permanentizeze sederea In
Tarile respective prin naturalizare, vor afecta si mai serios balanTa pe varste si aportul
de natalitate preliminat. Trebuie luat In calcul si faptul ca, In condiTiile menTinerii unui
decalaj important In privinTa standardelor de viaTa si perspectivelor de Implinire
profesionala si personala In Tara, atracTia emigrarii temporare sau permanente va
ramane puternica, Tinand seama si de nevoile proprii ale Tarilor partenere mai
dezvoltate din UE, care se confrunta cu aceleasi probleme de Imbatranire
demografica si scadere a natalitaTii.
de deteriorare desfasrat pe Intreg parcursul celei de a doua
jumataTi a secolului al 20-lea. Efectul de baza al socurilor pro-nataliste din a doua
jumatate a anilor 60 si din anii ’80 a avut drept rezultat, ineluctabil de altfel, declinul
demografic accentuat manifestat din plin In ultima decada a secolului trecut. Din
acest puncte de vedere, Romania, ca si toate celellate state din Centrul si Estul
continentului nu se Inscrie decat aparent In tendinTa generala de Imbatranire
demografica a Europei In ansamblul ei, ele reprezentand un caz tipic dar si unic In
felul sau de crestere/dezvoltare demografica ratata. Ca urmare a acestei dezvoltari
nefaste ce s-a desfasurat pe o perioada de timp „istorica” din punct de vedere al
duratei, este greu de spus daca o revenire sau o recuperare mai este posibila iar,
daca ea va fi totusi posibila atunci, ea se va produce tot Intr-un orizont istoric de
timp (un orizont istoric de timp este de regula reprezentat de un interval superior
celui generaTional care este de aproximativ 30 de ani).
La o populaTie totala de 21.584.365 locuitori, Romania a Inregistrat In anul 2007 o
rata a natalitaTii de 10,2 nascuTi vii la mia de locuitori, faTa de o rata a mortalitaTii
generale de 11,7 decedaTi la o mie de locuitori. In perioada 1990-2007 populaTia
Romaniei s-a redus cu circa 1,7 milioane locuitori, ceea ce reprezinta o pierdere a
fondului uman de 7,2%, fara a lua In consideraTie migraTia externa temporara, fara
schimbarea domiciliului, sau mobilitatea pentru munca.
Conform celor mai recente prognoze demografice26, se prefigureaza un proces de
masiva depopulare a Tarii In deceniile urmatoare, daca fertilitatea va ramane In
limitele din ultimii zece ani de doar 1,3 copii la o femeie, faTa de 2,1 cat este necesar
pentru Inlocuirea simpla a generaTiilor.
In perioada 2004-2006, speranTa medie de viaTa In Romania a fost de 72,2 de ani, cu
diferenTe sensibile Intre populaTia masculina si cea feminina (68,7 ani pentru barbaTi
si 75,5 ani pentru femei), faTa de media UE-27, situata In jur de 75 ani la barbaTi si
peste 80 ani la femei. Structura pe varste a populaTiei reflecta un proces de
Imbatranire prin scaderea relativa si absoluta a tinerilor (0-14 ani) de la 18,3% In anul
2000 la 15,3% In 2007 si cresterea ponderii populaTiei varstnice (65 de ani si peste)
de la 13,3% In 2000 la 14,9% In 2007. Varsta medie a populaTiei a fost, la Inceputul
anului 2007, de 38,9 ani.
Fenomenul de Imbatranire demografica este mai accentuat In mediul rural, cu o
varsta medie de 39,7 ani, proporTia persoanelor de peste 65 de ani fiind de 17,4%,
majoritatea femei. Raportul de dependenTa economica a persoanelor inactive de
peste 60 de ani la 100 adulTi activi economic (20-59 ani) a fost de 34, cu perspectiva
de a creste dramatic In urmatoarele decenii.
La nivelul anului 2007, resursele de munca din Romania (populaTia In varsta de 15 -
64 de ani) au fost de 15,05 milioane persoane, In crestere cu 100 mii faTa de anul
2002, Insa este prognozata o scadere continua la nivelul de 15,01 In 2010, 14,97 In
2013 si 14,87 In 2020.
Rata de ocupare a forTei de munca a fost, In 2007, de 58,8%, fara modificari notabile
faTa de cifrele anului 2002, situandu-se cu mult sub Tinta de 70% stabilita prin
Strategia Lisabona ca medie la nivelul Uniunii Europene pentru anul 2010. Cu toate
acestea trebuie spus ca, trendul tuturor agregatelor majore ce caracterizeaza
ocuparea forTei de munca a fost, Incepand cu anul 2003 si pana In trimestrul al III-lea
al anului 2008, unul usor dar totusi constant crescator. In ultimele aproximativ 7-8
trimestre premergatoare acTiunii socului exogen aleator reprezentat de
contagionarea economiei romanesti ca urmare a crahului suferit de piaTa S.U.A. si
intrarea drept rezultat a economiei globale In ceea ce ar putea reprezenta a doua
mare depresiune a capitalismului, variaTiile principalelor agregate s-au situat chiar
simTitor deasupra liniei de trend. Aceasta s-ar fi putut traduce si prin aceea ca,
imediat anterior socului depresiunii, economia romaneasca Incepuse sa atinga acel
prag de la care cresterea economica avea drept rezultanta si crearea de noi locuri de
munca (Job-Rich Growth). Importante sunt insa, pe langa evolutiile globale,
evolutiile de structura a ocuparii unde, progresele inregistrate tot pana in trimestrul III
al anului precedent au fost chiar mai insemnate, astfel: numarul salariaTilor a fost In
2007 cu aproape 500 mii mai mare decat In 2002, reducandu-se corespunzator
populaTia ocupata In agricultura. S-a majorat ponderea persoanelor cu studii
superioare In totalul populaTiei ocupate (de la 11% In 2002 la peste 14% In 2007) si a
celor cu studii medii (de la 62,9% In 2002 la circa 65% In 2007), ceea ce s-a reflectat
si In cresterea susTinuta a productivitaTii muncii.
Resursa de munca este diminuata si datorita varstei actuale de pensionare (puTin
peste 58 ani In cazul femeilor si 63,5 In cazul barbaTilor), sensibil inferioara varstei
limita de activitate. Somajul In randul tinerilor continua sa fie ridicat, In jur de 19%27.
Ritmul foarte ridicat si totodata extrema volatilitate a cresterii economice din ultimele
aproximativ 15-16 trimestre anterioare finalului anului 2008, cu frecvente perioade In
care cresterea reala s-a situat cu mult peste potenTialul economiei (Positive Output
Gap), a condus la apariTia unui fenomen oarecum paradoxal de convieTuire a
excedentelor si deficitelor de forTa de munca. Acest fenomen In sine reprezenta o
manifestare a unei excrescenTe speculative de piaTa (market bubble/market froth)
tipica perioadelor de boom economic. Este evident Insa ca, apariTia lui dupa o
perioada foarte lunga de declin economic (peste doua decenii) a indus o serie de
dezvoltari de piaTa muncii si de abordari privind dezvoltarea resursei umane ce au
augmentat dezechilibre deja existente pe piaTa muncii.
Pe ansamblu se poate spune ca la nivelul trimestrului III al anului 2008, respectiv
Inainte ca socul exogen aleator al depresiunii economice globale sa afecteze si
economia romaneasca, piaTa muncii Isi atinsese potenTialul de ocupare la nivelul dat
de productivitate a muncii (corespunzator deci nivelului tehnologic al aparatului
productiv precum si metodelor si procedeelor de organizare a producTiei si a muncii
prevalente In economia naTionala). Acest nivel era compatibil din punct de vedere
obiectiv (consideraTiunile subiective nu pot fi aici luate In calcul) cu o anumita rata
suficient de ridicata de inactivitate precum si cu existenTa unei subocupari relative,
iarasi suficient de ridicate, In zona economiei de subzistenTa (sectorul producTiei
gospodaresti pentru uz final propriu localizat cu precadere In mediul rural). De aceea
trebuie subliniat tot cu valoare de consideraTiune obiectiva ca si In absenTa socului
depresiunii economice, ce evident va aduce cu sine un recul faTa de nivelul atins la
finele trimestrului III al anului 2008, dezvoltarile nu ar mai fi putut fi foarte importante
In urmatorii ani Intrucat, un salt important de productivitate deja avusese loc.
Urmatorul nu putea avea loc decat dupa un oarecare interval de recuperare a
investiTiei ce permisese saltul de productivitate precedent.
Cifrele privind migraTia (imigraTia si emigrarea legala permanenta) nu au fost, dupa
1995, importante din punct de vedere statistic (In jur de minus 10-15 mii pe an). In
schimb, emigraTia temporara pentru munca In strainatate, predominant In Tarile UE
din zona occidentala, este estimata, In primavara 2008, la circa 2 milioane28. Este
vorba, In special, de adulTii tineri care, daca decid sa-si permanentizeze sederea In
Tarile respective prin naturalizare, vor afecta si mai serios balanTa pe varste si aportul
de natalitate preliminat. Trebuie luat In calcul si faptul ca, In condiTiile menTinerii unui
decalaj important In privinTa standardelor de viaTa si perspectivelor de Implinire
profesionala si personala In Tara, atracTia emigrarii temporare sau permanente va
ramane puternica, Tinand seama si de nevoile proprii ale Tarilor partenere mai
dezvoltate din UE, care se confrunta cu aceleasi probleme de Imbatranire
demografica si scadere a natalitaTii.
3.1.2. Aspecte problematice - Situatia demografica
- Declinul populaTiei cu un puternic risc de irevesibilitate a fenomenului;
- procesul de Imbatranire a populaTiei;
- fenomenul de migraTie externa temporara, fara schimbarea domiciliului, sau
migraTia pentru munca;
- diminuarea progresiva a resursei de munca;
- nivelul Inca redus al productivitaTii muncii, reflecat inclusiv In persistenTa unei
rate ridicate de inactivitate precum si a unei zone vaste de subocupare relativa
In economia de subzistenTa;
- impactul depresiunii economice globale, ce va avea drept efect un recul de
dezvoltare si drept consecinTa probabila pierderea tuturor micilor avansuri In
planul pieTei muncii obTinute In cei caTiva ani de crestere economica ce au
urmat celor doua decenii de declin economic de la finele sec.20;
Mesaj cheie: EvoluTiile demografice si de piaTa muncii au un impact hotarator asupra
vizunii de dezvoltare a resurselor umane, atat la nivel macro cat si la nivel de
Intreprindere, comunitate si individ. Traseul de dezvoltare al societaTii romanesti In
cea de a doua jumatate a secolului al 20-lea a creat premisele pentru o serie de
dezvoltari negative, unele cu un posibil caracter de ireversibilitate. Aceasta adauga
la dificultaTile inerente procesului de dezvoltare a resursei umane In fazele de
recesiune si depresiune ale ciclului economic capitalist.
- procesul de Imbatranire a populaTiei;
- fenomenul de migraTie externa temporara, fara schimbarea domiciliului, sau
migraTia pentru munca;
- diminuarea progresiva a resursei de munca;
- nivelul Inca redus al productivitaTii muncii, reflecat inclusiv In persistenTa unei
rate ridicate de inactivitate precum si a unei zone vaste de subocupare relativa
In economia de subzistenTa;
- impactul depresiunii economice globale, ce va avea drept efect un recul de
dezvoltare si drept consecinTa probabila pierderea tuturor micilor avansuri In
planul pieTei muncii obTinute In cei caTiva ani de crestere economica ce au
urmat celor doua decenii de declin economic de la finele sec.20;
Mesaj cheie: EvoluTiile demografice si de piaTa muncii au un impact hotarator asupra
vizunii de dezvoltare a resurselor umane, atat la nivel macro cat si la nivel de
Intreprindere, comunitate si individ. Traseul de dezvoltare al societaTii romanesti In
cea de a doua jumatate a secolului al 20-lea a creat premisele pentru o serie de
dezvoltari negative, unele cu un posibil caracter de ireversibilitate. Aceasta adauga
la dificultaTile inerente procesului de dezvoltare a resursei umane In fazele de
recesiune si depresiune ale ciclului economic capitalist.
3.2 Situatia educaTiei si formarii profesionale iniTiale - 3.2.1. Viziune de ansamblu
EducaTia si formarea sunt determinante pentru schimbarile din plan economic si
social. Flexibilitatea si securitatea necesare In vederea sporirii numarului si calitaTii
locurilor de munca depind de garantarea faptului ca toTi cetaTenii dobandesc
competenTele esenTiale si Isi actualizeaza cunostinTele pe parcursul Intregii vieTi.
InvaTarea continua contribuie la susTinerea creativitaTii si inovarii si permite
participarea deplina la viaTa economica si sociala.
Analiza situaTiei educaTiei si formarii a pornit de la poziTionarea Romaniei In anul
2007 In raport cu indicatorii Strategiei Lisabona:
INDICATORII STRATEGIEI LISABONA29
ROMANIA MEDIA UE łINTA UE
(2010)
Parasirea prematura a sistemului de educaTie* 19,2% 14,8% Max. 10%
Ponderea populaTiei de 22 de ani care a absolvit
nivelul de InvaTamant secundar superior
77,4% 78,1% Min. 85%
Ponderea elevilor de 15 ani care nu reusesc sa
atinga nici macar nivelul cel mai scazut de
performanTa (PISA 2006)
53,5%
24,1% 15%
Rata de crestere anuala a numarului de absolvenTi
In domeniile matematica, stiinTe si tehnologie
(2000-2006)
5,5% 4,4% 1,4%
Participarea adulTilor la InvaTare pe parcursul 1,3% 9,7% 12,5%
InvaTamantul preuniversitar din Romania a fost, In ultimii ani, subiectul unor
transformari profunde, pe majoritatea componentelor sale. Desi de magnitudini si
intensitaTi diferite In diverse perioade, schimbarile au „atins” toate elementele
importante ale sistemului, de la curriculum si evaluare, la management si finanTare,
de la formarea cadrelor didactice, la repoziTionarea si restructurarea reTelei scolare.
Structura sistemului de InvaTamant preuniversitar a cunoscut, la randul ei, modificari
semnificative In ultimii ani, principalele schimbari fiind cresterea duratei
InvaTamantului obligatoriu de la 8 la 10 ani, reorganizarea si diversificarea rutelor de
formare specifice InvaTamantului profesional si tehnic: liceul tehnologic si ruta
progresiva (scoala de arte si meserii + anul de completare + liceu tehnologic). La
acestea se adauga reglementarile recente privind „revigorarea” InvaTamantului postliceal
(finanTare, acces, participare).
Modificarile Legii InvaTamantului din 1995, In anii 2003 si 2004, au adus ImbunataTiri
semnificative cadrului legal, prevazand printre altele introducerea unor elemente de
schimbare a sistemului de finanTare a InvaTamantului preuniversitar prin sporirea
autonomiei unitaTilor de InvaTamant si a atribuTiilor autoritaTilor locale; finanTarea
InvaTamantului de stat din fondurile publice a crescut de la 3,6% din PIB In 2001, la
5,2% In 2007, fiind estimata la minimum 6% Incepand din anul 2008.
In intervalul 2000-2006, numarul absolvenTilor si al unitaTilor de InvaTamant In
funcTiune (In special preuniversitar) s-a aflat Intr-o scadere continua, cu diferenTieri si
oscilaTii pe niveluri educaTionale si locaTii (urban/rural) corelat fiind, de la an la an, cu
diminuarea populaTiei de varsta scolara.
In urma numeroaselor sesizari critice, susTinute de studii care au relevat perpetuarea
si chiar, sub unele aspecte, adancirea decalajelor faTa de celelalte Tari ale UE si
ramanerile In urma faTa de obiectivele Strategiei Lisabona, In februarie 2008,
principalele partide reprezentate In Parlament au semnat, la iniTiativa Presedintelui
Romaniei, un Pact NaTional pentru EducaTie care stabileste ca obiectiv strategic
convenit pentru remedierea situaTiei In perioada urmatoare transformarea Scolii ca
sistem pentru generarea sustenabila a unei resurse umane naTionale Inalt
competitive, capabile sa funcTioneze eficient In societatea actuala si viitoare.
DirecTiile de acTiune si proiectele necesare Indeplinirii obiectivului strategic vizeaza
orientarea sistemului educaTional catre nevoile beneficiarilor acestuia, inclusiv catre
nevoile speciale ale celor dezavantajaTi, anticiparea si satisfacerea proactiva a
nevoilor actuale sau de perspectiva ale pieTei de competenTe.
SperanTa medie de viaTa scolara era In Romania (In 2006) de 15,6 ani faTa de 17,2
ani In UE-27, iar proporTia din populaTia Intre 15 si 64 de ani cuprinsa In InvaTamantul
de toate gradele era de 47,5%. Rata bruta de cuprindere In InvaTamantul primar si
gimnazial a Inregistrat o tendinTa ascendenta, cu 4% In anul scolar 2005/2006 faTa
de 2002/2003, menTinandu-se Insa un decalaj important (14%) Intre mediul urban si
cel rural. Daca In mediul urban aproape 80% dintre elevi finalizeaza ciclul obligatoriu
de 10 clase prin promovarea examenelor finale, In mediul rural proporTia este de sub
50%. In anul 2006, numai 2,9% din totalul populaTiei active din mediul rural aveau
studii superioare In comparaTie cu 21,0% In mediul urban.
Rata de participare la educaTie (ISCED1-5) a populaTiei Intre 15 si 24 de ani a
crescut de la 37,3% In 1999/2000 la 46,1% In 2003/2004, dar rata de parasire
timpurie a scolii ramane alarmanta, respectiv 19,2% In 2007, cu mult peste nivelul
mediu al UE-27 de 14,8% si al obiectivului-Tinta de sub 10% prevazut pentru
aplicarea obiectivelor Strategiei Lisabona pentru anul 2010.
ProporTia absolvenTilor InvaTamantului secundar superior din grupa de varsta 20-24
ani era In 2007 de 77,4% faTa de obiectivul de referinTa UE pentru anul 2010 de 85%.
Participarea la educaTia timpurie In 2006 era de 75,8% faTa de 90% cat reprezinta
Tinta de referinTa a UE pentru anul 2010.
Pana In anul 2005, nu a existat un sistem explicit, cuprinzator si unitar la nivel
naTional pentru asigurarea calitaTii educaTiei. In aceste condiTii, referirile la relevanTa
si, respectiv, calitatea educaTiei si formarii profesionale s-au putut face numai pe
baza evaluarilor externe. Evaluarea realizata In 2006 dupa metodologia OrganizaTiei
pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) In sistemul PISA (Programme
for International Student Assessment) pentru performanTa generala a tinerilor de 15
ani, situeaza Romania pe locul 47 din 57 de Tari participante, 53,5%30 din elevii
romani fiind sub nivelul alfabetizarii funcTionale. Mediocritatea rezultatelor este mai
Ingrijoratoare prin raportare la evaluarea PISA din anul 2000, faTa de care se
Inregistreaza o scadere a performanTelor scolare. Raportul PISA 2006 evidenTiaza o
variaTie mare Intre rezultatele obTinute de elevii din diferite scoli si constata
persistenTa unor decalaje substanTiale de performanTa la elevii proveniTi din
segmentele defavorizate ale populaTiei.
SituaTia pare a fi de asemenea problematica31 si In ceea ce priveste InvaTamantul
universitar, unde nu a avut loc o evaluare de tip calitativ care sa evidenTieze
relevanTa competenTelor dobandite In raport cu cerinTele reale de pe piaTa muncii si
cu exigenTele dezvoltarii durabile. In termeni strict cantitativi, rata de participare a
absolvenTilor de InvaTamant secundar la InvaTamantul superior a crescut de la 27,7%
In 2000/2001 la 44,8% In 2005/2006, dar faptul ca doar 11,7% din adulTii din grupa
de varsta Intre 25 si 64 de ani sunt absolvenTi de InvaTamant superior (faTa de 27,7%
In SUA, 16,4% In Marea Britanie sau 15,4% In FranTa) plaseaza Romania Intr-o
situaTie dezavantajoasa faTa de cerinTele racordarii la societatea bazata pe
cunoastere.
La sfarsitul anului universitar 2006/2007, erau Inscrisi 818,2 mii studenTi, dintre care
522,6 mii In instituTiile de InvaTamant public si 295,6 mii In cel privat, cu o crestere de
11% faTa de anul precedent, mai ales pe seama Inscrierilor In sistemul de InvaTamant
deschis la distanTa din sectorul privat (reprezentand 15% din totalul studenTilor).
Ponderea studentelor a fost de 59,8% dintre absolvenTi In InvaTamantul public si 58%
In cel privat. PreferinTele la Inscriere In anul scolar 2007/2008 s-au Indreptat In
continuare spre facultaTile de profil universitar (31,4% In sectorul public si 26,3% In
cel privat), economic (23,9% public si 44,3% privat), juridic (24,6% In sectorul privat)
si 28,1% tehnic (In sectorul public). Este totusi important de menTionat ca, In
comparaTie cu obiectivul-Tinta al UE pentru anul 2010 privind cresterea cu 15% a
numarului de absolvenTi ai programelor de studii superioare In matematica, stiinTe si
tehnologii, Romania a Inregistrat o rata de crestere de 25,9% pana In 2006.
Rata de participare a adulTilor Intre 25 si 64 de ani la programe educaTionale se afla
Inca, In 2007, la un nivel extrem de scazut de 1,3% faTa de media UE-27 de 9,7% si
faTa de obiectivul-Tinta de 12,5% pentru anul 2010. De asemenea, acest nivel este
Inca departe de obiectivul-Tinta naTional de 7% stabilit pentru anul 2010 In cadrul
Strategiei pe termen scurt si mediu pentru formare profesionala continua, 2005 –
2010.
social. Flexibilitatea si securitatea necesare In vederea sporirii numarului si calitaTii
locurilor de munca depind de garantarea faptului ca toTi cetaTenii dobandesc
competenTele esenTiale si Isi actualizeaza cunostinTele pe parcursul Intregii vieTi.
InvaTarea continua contribuie la susTinerea creativitaTii si inovarii si permite
participarea deplina la viaTa economica si sociala.
Analiza situaTiei educaTiei si formarii a pornit de la poziTionarea Romaniei In anul
2007 In raport cu indicatorii Strategiei Lisabona:
INDICATORII STRATEGIEI LISABONA29
ROMANIA MEDIA UE łINTA UE
(2010)
Parasirea prematura a sistemului de educaTie* 19,2% 14,8% Max. 10%
Ponderea populaTiei de 22 de ani care a absolvit
nivelul de InvaTamant secundar superior
77,4% 78,1% Min. 85%
Ponderea elevilor de 15 ani care nu reusesc sa
atinga nici macar nivelul cel mai scazut de
performanTa (PISA 2006)
53,5%
24,1% 15%
Rata de crestere anuala a numarului de absolvenTi
In domeniile matematica, stiinTe si tehnologie
(2000-2006)
5,5% 4,4% 1,4%
Participarea adulTilor la InvaTare pe parcursul 1,3% 9,7% 12,5%
InvaTamantul preuniversitar din Romania a fost, In ultimii ani, subiectul unor
transformari profunde, pe majoritatea componentelor sale. Desi de magnitudini si
intensitaTi diferite In diverse perioade, schimbarile au „atins” toate elementele
importante ale sistemului, de la curriculum si evaluare, la management si finanTare,
de la formarea cadrelor didactice, la repoziTionarea si restructurarea reTelei scolare.
Structura sistemului de InvaTamant preuniversitar a cunoscut, la randul ei, modificari
semnificative In ultimii ani, principalele schimbari fiind cresterea duratei
InvaTamantului obligatoriu de la 8 la 10 ani, reorganizarea si diversificarea rutelor de
formare specifice InvaTamantului profesional si tehnic: liceul tehnologic si ruta
progresiva (scoala de arte si meserii + anul de completare + liceu tehnologic). La
acestea se adauga reglementarile recente privind „revigorarea” InvaTamantului postliceal
(finanTare, acces, participare).
Modificarile Legii InvaTamantului din 1995, In anii 2003 si 2004, au adus ImbunataTiri
semnificative cadrului legal, prevazand printre altele introducerea unor elemente de
schimbare a sistemului de finanTare a InvaTamantului preuniversitar prin sporirea
autonomiei unitaTilor de InvaTamant si a atribuTiilor autoritaTilor locale; finanTarea
InvaTamantului de stat din fondurile publice a crescut de la 3,6% din PIB In 2001, la
5,2% In 2007, fiind estimata la minimum 6% Incepand din anul 2008.
In intervalul 2000-2006, numarul absolvenTilor si al unitaTilor de InvaTamant In
funcTiune (In special preuniversitar) s-a aflat Intr-o scadere continua, cu diferenTieri si
oscilaTii pe niveluri educaTionale si locaTii (urban/rural) corelat fiind, de la an la an, cu
diminuarea populaTiei de varsta scolara.
In urma numeroaselor sesizari critice, susTinute de studii care au relevat perpetuarea
si chiar, sub unele aspecte, adancirea decalajelor faTa de celelalte Tari ale UE si
ramanerile In urma faTa de obiectivele Strategiei Lisabona, In februarie 2008,
principalele partide reprezentate In Parlament au semnat, la iniTiativa Presedintelui
Romaniei, un Pact NaTional pentru EducaTie care stabileste ca obiectiv strategic
convenit pentru remedierea situaTiei In perioada urmatoare transformarea Scolii ca
sistem pentru generarea sustenabila a unei resurse umane naTionale Inalt
competitive, capabile sa funcTioneze eficient In societatea actuala si viitoare.
DirecTiile de acTiune si proiectele necesare Indeplinirii obiectivului strategic vizeaza
orientarea sistemului educaTional catre nevoile beneficiarilor acestuia, inclusiv catre
nevoile speciale ale celor dezavantajaTi, anticiparea si satisfacerea proactiva a
nevoilor actuale sau de perspectiva ale pieTei de competenTe.
SperanTa medie de viaTa scolara era In Romania (In 2006) de 15,6 ani faTa de 17,2
ani In UE-27, iar proporTia din populaTia Intre 15 si 64 de ani cuprinsa In InvaTamantul
de toate gradele era de 47,5%. Rata bruta de cuprindere In InvaTamantul primar si
gimnazial a Inregistrat o tendinTa ascendenta, cu 4% In anul scolar 2005/2006 faTa
de 2002/2003, menTinandu-se Insa un decalaj important (14%) Intre mediul urban si
cel rural. Daca In mediul urban aproape 80% dintre elevi finalizeaza ciclul obligatoriu
de 10 clase prin promovarea examenelor finale, In mediul rural proporTia este de sub
50%. In anul 2006, numai 2,9% din totalul populaTiei active din mediul rural aveau
studii superioare In comparaTie cu 21,0% In mediul urban.
Rata de participare la educaTie (ISCED1-5) a populaTiei Intre 15 si 24 de ani a
crescut de la 37,3% In 1999/2000 la 46,1% In 2003/2004, dar rata de parasire
timpurie a scolii ramane alarmanta, respectiv 19,2% In 2007, cu mult peste nivelul
mediu al UE-27 de 14,8% si al obiectivului-Tinta de sub 10% prevazut pentru
aplicarea obiectivelor Strategiei Lisabona pentru anul 2010.
ProporTia absolvenTilor InvaTamantului secundar superior din grupa de varsta 20-24
ani era In 2007 de 77,4% faTa de obiectivul de referinTa UE pentru anul 2010 de 85%.
Participarea la educaTia timpurie In 2006 era de 75,8% faTa de 90% cat reprezinta
Tinta de referinTa a UE pentru anul 2010.
Pana In anul 2005, nu a existat un sistem explicit, cuprinzator si unitar la nivel
naTional pentru asigurarea calitaTii educaTiei. In aceste condiTii, referirile la relevanTa
si, respectiv, calitatea educaTiei si formarii profesionale s-au putut face numai pe
baza evaluarilor externe. Evaluarea realizata In 2006 dupa metodologia OrganizaTiei
pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) In sistemul PISA (Programme
for International Student Assessment) pentru performanTa generala a tinerilor de 15
ani, situeaza Romania pe locul 47 din 57 de Tari participante, 53,5%30 din elevii
romani fiind sub nivelul alfabetizarii funcTionale. Mediocritatea rezultatelor este mai
Ingrijoratoare prin raportare la evaluarea PISA din anul 2000, faTa de care se
Inregistreaza o scadere a performanTelor scolare. Raportul PISA 2006 evidenTiaza o
variaTie mare Intre rezultatele obTinute de elevii din diferite scoli si constata
persistenTa unor decalaje substanTiale de performanTa la elevii proveniTi din
segmentele defavorizate ale populaTiei.
SituaTia pare a fi de asemenea problematica31 si In ceea ce priveste InvaTamantul
universitar, unde nu a avut loc o evaluare de tip calitativ care sa evidenTieze
relevanTa competenTelor dobandite In raport cu cerinTele reale de pe piaTa muncii si
cu exigenTele dezvoltarii durabile. In termeni strict cantitativi, rata de participare a
absolvenTilor de InvaTamant secundar la InvaTamantul superior a crescut de la 27,7%
In 2000/2001 la 44,8% In 2005/2006, dar faptul ca doar 11,7% din adulTii din grupa
de varsta Intre 25 si 64 de ani sunt absolvenTi de InvaTamant superior (faTa de 27,7%
In SUA, 16,4% In Marea Britanie sau 15,4% In FranTa) plaseaza Romania Intr-o
situaTie dezavantajoasa faTa de cerinTele racordarii la societatea bazata pe
cunoastere.
La sfarsitul anului universitar 2006/2007, erau Inscrisi 818,2 mii studenTi, dintre care
522,6 mii In instituTiile de InvaTamant public si 295,6 mii In cel privat, cu o crestere de
11% faTa de anul precedent, mai ales pe seama Inscrierilor In sistemul de InvaTamant
deschis la distanTa din sectorul privat (reprezentand 15% din totalul studenTilor).
Ponderea studentelor a fost de 59,8% dintre absolvenTi In InvaTamantul public si 58%
In cel privat. PreferinTele la Inscriere In anul scolar 2007/2008 s-au Indreptat In
continuare spre facultaTile de profil universitar (31,4% In sectorul public si 26,3% In
cel privat), economic (23,9% public si 44,3% privat), juridic (24,6% In sectorul privat)
si 28,1% tehnic (In sectorul public). Este totusi important de menTionat ca, In
comparaTie cu obiectivul-Tinta al UE pentru anul 2010 privind cresterea cu 15% a
numarului de absolvenTi ai programelor de studii superioare In matematica, stiinTe si
tehnologii, Romania a Inregistrat o rata de crestere de 25,9% pana In 2006.
Rata de participare a adulTilor Intre 25 si 64 de ani la programe educaTionale se afla
Inca, In 2007, la un nivel extrem de scazut de 1,3% faTa de media UE-27 de 9,7% si
faTa de obiectivul-Tinta de 12,5% pentru anul 2010. De asemenea, acest nivel este
Inca departe de obiectivul-Tinta naTional de 7% stabilit pentru anul 2010 In cadrul
Strategiei pe termen scurt si mediu pentru formare profesionala continua, 2005 –
2010.
3.2.2. InvaTamantul preuniversitar
InvaTamantul preuniversitar din Romania a traversat o perioada de continue
restructurari In toate componentele, de la aspectele de ordin structural (ex. schimbari
ale duratei scolaritaTii obligatorii, la nivelul rutelor de profesionalizare etc.), pana la
aspecte de ordin curricular sau managerial, iar aceste schimbari/ ajustari continua,
unele fiind doar de „cosmetizare”, iar altele de amploare considerabila, asa cum este
preconizata descentralizare. Toate aceste schimbari vizau ImbunataTirea
performanTelor sistemului In a-si Indeplini misiunea de baza: aceea de a asigura
competenTele de baza, pregatirea generala fundamentala necesare individului pentru
a se integra activ In societate.
Principala concluzie pe care o putem formula, ca urmare a Intregii analize, este
aceea ca sistemul de InvaTamant preuniversitar din Romania, In ansamblul sau, nu
reuseste sa aiba In momentul de faTa o buna performanTa In ceea ce priveste
contribuTia sa la dezvoltarea resurselor umane din perspectiva InvaTarii pe parcursul
Intregii vieTi. Progresele semnificative Inregistrate sunt mai degraba sectoriale, dar
multitudinea schimbarilor, ca si caracterul lor recent, nu au produs Inca efectele
pozitive scontate, de ansamblu, asa cum o arata In analizarea acestora principalii
indicatori. PerformanTa globala a sistemului, tradusa In rezultatele obTinute de elevi la
diferitele testari, ori In performanTele lor In sistemul terTiar, ori la locul de munca este
mai degraba necorespunzatoare. Acelasi lucru Il putem afirma si In legatura cu
ceilalTi actori importanTi ai actului educaTional, profesorii, daca analizam motivaTia lor,
calitatea pregatirii, receptivitatea faTa de perfecTionarea de-a lungul carierei didactice,
respectiv perfomanTa lor, cunatificabile In satisfacTia elevilor, a parinTilor, a Increderii
In sistem ca Intreg.
Criticile majore care se aduc sistemului de InvaTamant preuniversitar sunt legate de
supraIncarcarea programelor scolare, de caracterul prea teoretisc al celor InvaTate,
esuand In a dezvolta copiilor competenTe de a sti sa faca, ori In a dezvolta o atitudine
favorabila faTa de InvaTare ca Intreg. De aceea, schimbarile majore care se impun Tin
de restructurarea manierei de interacTiune didactica si de vehiculare a cunostinTelor,
dar si de apreciere, pentru a evalua competenTe reale, pentru a sprijini individul cu
toate nevoile sale specifice.
Elaborarea unei strategii integrate de dezvoltare a resurselor umane din Romania
trebuie sa Tina seama de importanTa capitala a educaTiei si formarii profesionale
iniTiale si de cei care sunt direct implicaTi In furnizarea acesteia – cadrele didactice.
Aceste aspecte trebuie sa ocupe un loc fundamental In SIDRU, dublate de Intarirea
capacitaTii manageriale de a oferi servicii educaTionale calitative si adaptate tuturor
indivizilor.
restructurari In toate componentele, de la aspectele de ordin structural (ex. schimbari
ale duratei scolaritaTii obligatorii, la nivelul rutelor de profesionalizare etc.), pana la
aspecte de ordin curricular sau managerial, iar aceste schimbari/ ajustari continua,
unele fiind doar de „cosmetizare”, iar altele de amploare considerabila, asa cum este
preconizata descentralizare. Toate aceste schimbari vizau ImbunataTirea
performanTelor sistemului In a-si Indeplini misiunea de baza: aceea de a asigura
competenTele de baza, pregatirea generala fundamentala necesare individului pentru
a se integra activ In societate.
Principala concluzie pe care o putem formula, ca urmare a Intregii analize, este
aceea ca sistemul de InvaTamant preuniversitar din Romania, In ansamblul sau, nu
reuseste sa aiba In momentul de faTa o buna performanTa In ceea ce priveste
contribuTia sa la dezvoltarea resurselor umane din perspectiva InvaTarii pe parcursul
Intregii vieTi. Progresele semnificative Inregistrate sunt mai degraba sectoriale, dar
multitudinea schimbarilor, ca si caracterul lor recent, nu au produs Inca efectele
pozitive scontate, de ansamblu, asa cum o arata In analizarea acestora principalii
indicatori. PerformanTa globala a sistemului, tradusa In rezultatele obTinute de elevi la
diferitele testari, ori In performanTele lor In sistemul terTiar, ori la locul de munca este
mai degraba necorespunzatoare. Acelasi lucru Il putem afirma si In legatura cu
ceilalTi actori importanTi ai actului educaTional, profesorii, daca analizam motivaTia lor,
calitatea pregatirii, receptivitatea faTa de perfecTionarea de-a lungul carierei didactice,
respectiv perfomanTa lor, cunatificabile In satisfacTia elevilor, a parinTilor, a Increderii
In sistem ca Intreg.
Criticile majore care se aduc sistemului de InvaTamant preuniversitar sunt legate de
supraIncarcarea programelor scolare, de caracterul prea teoretisc al celor InvaTate,
esuand In a dezvolta copiilor competenTe de a sti sa faca, ori In a dezvolta o atitudine
favorabila faTa de InvaTare ca Intreg. De aceea, schimbarile majore care se impun Tin
de restructurarea manierei de interacTiune didactica si de vehiculare a cunostinTelor,
dar si de apreciere, pentru a evalua competenTe reale, pentru a sprijini individul cu
toate nevoile sale specifice.
Elaborarea unei strategii integrate de dezvoltare a resurselor umane din Romania
trebuie sa Tina seama de importanTa capitala a educaTiei si formarii profesionale
iniTiale si de cei care sunt direct implicaTi In furnizarea acesteia – cadrele didactice.
Aceste aspecte trebuie sa ocupe un loc fundamental In SIDRU, dublate de Intarirea
capacitaTii manageriale de a oferi servicii educaTionale calitative si adaptate tuturor
indivizilor.
3.2.2.1. Aspecte problematice - Invatamantul preuniversitar
•Din punct de vedere al unei viziuni strategice integratoare a reformei si
schimbarilor induse, putem afirma ca multe dintre reformele din sistem s-au
produs haotic, s-au realizat „schimbari la schimbari” precipitate, care au
produs confuzii, bulversari si frustari, fara a se fi consolidat modificarile
introduse, s-au abordat de multe ori sectorial, fara a fi suficient articulate toate
componentele pe care le viza schimbarea respectiva. Multe dintre aceste
iniTiative nu au beneficiat de alocarile financiare corespunzatoare, iar In
majoritatea cazurilor nu s-a realizat abilitarea corespunzatoare a celor meniTi a
implementa aceste reforme, profesorii.
•Politicile nu sunt, de cele mai multe ori, fundamentate pe evidenTe; acestea fie
nu pot fi produse, datorita slabei capacitaTi de colectare si analiza a datelor,
fie, atunci cand sunt disponibile, nu sunt luate serios In considerare.
•Valorizarea sociala a InvaTarii Inregistreaza un deficit semnificativ In general,
dar foarte vizibil la nivelul InvaTamantului preuniversitar.
•Scaderea atractivitaTii profesiei didactice; erodarea statutului cadrelor
didactice.
•Structura curriculumului pentru dobandirea competenTelor de baza la toate
nivelurile sistemului este inadecvata. Nu sunt descriptori pentru competenTele
de baza, nici diferenTieri cu privire la componentele de dezvoltat pe fiecare
palier de scolaritate.
•Lipsa modalitaTilor de evaluare a competenTelor reale, atat In ceea ce priveste
elevii cat si profesorii; sistemul de examinare naTionala pune accent pe
informaTii memorate In detrimentul competenTelor acumulate. Chiar daca se
produc modificari la nivelul manierei de vehiculare a informaTiei In procesul
didactic, modalitatea In care este conceputa evaluarea sumativa (examenele
finale), ca si filtrele de acces pe trepte superioare de scolaritate, determina,
constrang chiar cadrele didactice sa puna accent tot pe acumularea de
cunostinTe.
•Deteriorarea Increderii In diplomele si certificatele eliberate, deoarece acestea
nusunt acoperite prin competenTe reale.
•Din punct de vedere al managementului instituTional, principala limita rezida
din autonomia limitata a scolilor, dar si din lipsa capacitaTii manageriale si
administrative de a implementa dezvoltari organizaTionale strategice, articulat,
coerent.
•In contextul descentralizarii InvaTamantului, este necesara Intarirea capacitaTii
manageriale nu numai la nivelul scolilor, ci si al autoritaTilor locale/ regionale,
deoarece fara o pregatire adecvata a autoritaTilor si dezvoltarea unor
departamente bine pregatite pentru problematica educaTionala, nu putem vorbi
de o buna funcTionare In sistem descentralizat.
•Pentru a realiza schimbarile la calitatea preconizata, resursele materiale sunt
insuficiente, dar si capacitatea de a genera resurse alternative este limitata.
•Managementul financiar deficitar la nivel de sistem face ca resursele alocate,
chiar daca mai mari, sa nu fie gestionate eficient, neproducand valoare
adaugata la nivel micro, la nivelul scolii si al clasei de elevi.
•Infrastructura scolara necesita Inca multe ImbunataTiri, atat la nivelul cladirilor,
cat si al dotarii cu materiale didactice, iar receptivitatea autoritaTilor locale, ca
si viziunea lor In sprijinirea instituTiilor educaTionale este mai degraba limitata.
•Implementarea unui sistem coerent si funcTional de asigurare a calitaTii In
InvaTamantul preuniversitar este departe de a fi funcTionala si coerenta, tinde
sa se realizeze formal (In ciuda unui concept pozitiv), neacoperind toate
componentele cercului calitaTii. Chiar daca evaluatorii externi sunt pregatiTi,
evaluatorii interni de la nivelul scolii nu au beneficiat de o formare adecvata si
In multe situaTii evaluarea calitaTii nu este realizata cu temeinicia cuvenita.
•Corelarea si cooperarea Intre InvaTamantul preuniversitar si cel superior
raman probleme majore, atat In ce priveste orientarea scolara si profesionala
a absolvenTilor, cat si datorita cercului vicios creat: intrari de slaba calitate In
InvaTamantul superior, determina scaderea stachetei exigenTelor, ca si a
capacitaTii de a raspunde calitativ solicitarilor de la acest nivel. AbsolvenTilor
de InvaTamant preuniversitar le lipsesc deprinderi de munca intelectuala
autonoma, disciplinata, consecventa, deficitare fiind si aspectele atitudinale,
ori legate de curiozitatea de a sti, de interesul de a face mai mult, ca investiTie
strategica In sine, de a se autoorganiza si a valorifica eficient, pentru sine,
resursele avute la dispoziTie. Din pacate, aceeasi situaTie se perpetueaza nu
numai In sistemul formal, dar si la locul de munca, ori In cadrul non si informal.
Pe de alta parte, In InvaTamantul superior nu se recunosc achiziTiile specifice
din anumite licee de profil preuniversitare, pentru a-i motiva pe tineri sa
continue studiile (mai ales tinerii absolvenTi de IPT). Iesirile de slaba calitate
din InvaTamIntul superior care intra In sistemul preuniversitar (cadrele
didactice), determina o calitate discutabila a actului didactic.
•Rezultatele obTinute la bacalaureat determina distorsiuni In accesul In
InvaTamantul superior, discutandu-se tot mai mult de o ierarhizare a liceelor In
funcTie de calitatea probata.
•Managementul asociativ si parteneriatul social nu aduc Inca instituTiile de
InvaTamant profesional si tehnic In postura de furnizori de formare iniTiala si
continua care funcTioneaza In parteneriat strans cu mediul economic si social
regional.
•Corelarea ofertei educaTionale a InvaTamantului profesional si tehnic cu
tendinTele de pe piaTa muncii si cu prioritaTile de dezvoltare economica stabilite
la nivel naTional si regional raman probleme semnificative de abordat pentru
perioada urmatoare.
•Analiza nevoilor si a cererii de educaTie si formare profesionala nu se
realizeaza In mod sistematic. Raportul calificare Ingusta versus calificare
larga, In avantajul acesteia din urma, nu este suficient de bine realizat In
formarea iniTiala, pentru a permite flexibilitate pe piaTa muncii.
•TranziTia de la scoala la piaTa muncii este Inca foarte lunga, pe de o parte
datorita unui sistem de orientare scolara si profesionala Inca deficitar, pe de
alta parte, datorita abilitaTilor deficitare a tinerilor de management a propriei
cariere, dar si datorita implicarii limitative a patronatelor ca parteneri ai actului
educaTional, inclusiv In realizarea externalizata a evaluarii. De asemenea, sunt
insuficiente si nu foarte consecvent realizate studiile pentru monitorizarea
absolvenTilor, a impactului pregatirii acestora la iesirea lor din sistem.
•Nu se cunosc direcTiile de dezvoltare la nivel regional si lipsesc parghiile de
cointeresare pentru a urma aceste direcTii, In cazul In care acestea exista.
PROIECT
30
•Parteneriatul In general cu toate instituTiile cu rol educaTional din comunitate
este destul de slab dezvoltat, cu repercursiuni asupra facilitarii dezvoltarii
fiecarui copil potrivit aptitudinilor si intereselor sale, asupra participarii si
implicarii active, antreprenoriatului si civismului, asupra valorificarii
experienTelor de viaTa dobandite In cadru nonformal si informal (realizarea
funcTionala si a dezideratului life-wide learning). Aceasta atrage si o slaba
implicare a partenerilor relevanTi In actul educaTional, inclusiv a parinTilor care
este necesar sa fie mai bine informaTi si pregatiTi pentru a acTiona consecvent
ca beneficiari.
•Asigurarea accesului si a participarii la educaTie / servicii educaTionale de
calitate pentru toTi (dezideratul UNESCO, de realizat pana In 2015) este Inca
problematica, In special In mediul rural, dar mai pregnant se constata un
acces limitat al grupurilor defavorizate, desi situaTia s-a ameliorat. Factorii care
determina aceasta situaTie sunt: fragmentarea reTelei scolare, insuficienTa
cadrelor didactice calificate (mai ales In mediul rural sau pentru anumite
discipline), diferenTele de implicare financiara a comunitaTilor locale pentru
investiTia In educaTie, deprecierea statutului socio-economic si profesional al
cadrelor didactice (Imbatranire, lipsa de atractivitate a carierei didactice etc.),
deficitul de competenTe si de servicii de asistenTa, consiliere si orientare, mai
ales pentru categoriile aflate In situaTie de risc.
•Ofertele educaTionale alternative sunt insuficiente, fara continuitate, cu acces
redus de trecere de la un nivel la altul si nu sunt adaptate la nevoile concrete
ale publicului Tinta pentru a le face accesibile si pe un termen rezonabil de
timp.
•De asemenea, rutele de formare nu sunt suficient de flexibile, pentru a permite
cu usurinTa valorificarea achiziTiilor unui anumit parcurs de formare, respectiv
sprjinirea pentru a trece dintr-o ruta de formare In alta. Sistemul de InvaTamant
este mai degraba segregaTionist, fiind greu, daca nu imposibil ca un elev care
este in situaTie de esec scolar (si aceasta eticheta destul de usor pusa, fara a
valorifica ce poate elevul, ci doar prin raportare la standarde si sabloane
uniforme), sa se redreseze prin valorificarea afirmativa a ceea ce poate sa
faca. In aceste condiTii nu putem vorbi nici de soluTii viabile de reducere a
abandonului scolar.
•Rate de abandon ridicate sunt datorate si problemelor sociale, de mediu
rezidenTial, alcoolism sau violenTa domestica si nu In ultimul rand, migraTiei
forTei de munca.
•A doua sansa la educaTie nu este la nivelul calitativ al primei sanse, iar
maniera de realizare nu este adaptata educaTiei de baza a (tinerilor) adulTi(lor).
Participarea scazuta In cadrul programului “a doua sansa” pe considerente
sociale, de mentalitate, de neimplicare a comunitaTii si din lipsa mediatizarii
acestei forme de pregatire educaTionala.
•Formarea iniTila a cadrelor didactice si pentru a activa In acest sistem de
educaTie de baza a adulTilor, dar mai ales pentru a forma competenTe, pentru a
evalua constructiv si afirmativ este deficitara. De asemenea, formarea pentru
integrarea pedagogica a resurselor digitale In procesul didactic este foarte
redusa.
•Participarea cadrelor didactice la formarea continua se confrunta Inca cu
probleme structurale si funcTionale majore (desi In cifre absolute situaTia s-a
ImbunataTit): corelarea formarii profesionale continue cu dezvoltarea In cariera
si cu sistemele de compensaTii si beneficii, asigurarea accesului cadrelor
didactice la o oferta diversa de formare profesionala In toate zonele Tarii,
cresterea calitaTii ofertelor de formare continua, cresterea capacitaTii de
monitorizare si evaluare a CNFP, implementarea unui sistem de management
al performanTei.
•Manifestarea scolilor ca centre comunitare de resurse este foarte limitativa,
desi foarte necesara pentru contribuTia lor la dezvoltarea de ansamblu a
comunitaTii (prin diversificare ofertei de servicii), mai ales In mediul rural, unde
infrastructura de servicii (educaTioanle/ de formare) este foarte deficitara.
schimbarilor induse, putem afirma ca multe dintre reformele din sistem s-au
produs haotic, s-au realizat „schimbari la schimbari” precipitate, care au
produs confuzii, bulversari si frustari, fara a se fi consolidat modificarile
introduse, s-au abordat de multe ori sectorial, fara a fi suficient articulate toate
componentele pe care le viza schimbarea respectiva. Multe dintre aceste
iniTiative nu au beneficiat de alocarile financiare corespunzatoare, iar In
majoritatea cazurilor nu s-a realizat abilitarea corespunzatoare a celor meniTi a
implementa aceste reforme, profesorii.
•Politicile nu sunt, de cele mai multe ori, fundamentate pe evidenTe; acestea fie
nu pot fi produse, datorita slabei capacitaTi de colectare si analiza a datelor,
fie, atunci cand sunt disponibile, nu sunt luate serios In considerare.
•Valorizarea sociala a InvaTarii Inregistreaza un deficit semnificativ In general,
dar foarte vizibil la nivelul InvaTamantului preuniversitar.
•Scaderea atractivitaTii profesiei didactice; erodarea statutului cadrelor
didactice.
•Structura curriculumului pentru dobandirea competenTelor de baza la toate
nivelurile sistemului este inadecvata. Nu sunt descriptori pentru competenTele
de baza, nici diferenTieri cu privire la componentele de dezvoltat pe fiecare
palier de scolaritate.
•Lipsa modalitaTilor de evaluare a competenTelor reale, atat In ceea ce priveste
elevii cat si profesorii; sistemul de examinare naTionala pune accent pe
informaTii memorate In detrimentul competenTelor acumulate. Chiar daca se
produc modificari la nivelul manierei de vehiculare a informaTiei In procesul
didactic, modalitatea In care este conceputa evaluarea sumativa (examenele
finale), ca si filtrele de acces pe trepte superioare de scolaritate, determina,
constrang chiar cadrele didactice sa puna accent tot pe acumularea de
cunostinTe.
•Deteriorarea Increderii In diplomele si certificatele eliberate, deoarece acestea
nusunt acoperite prin competenTe reale.
•Din punct de vedere al managementului instituTional, principala limita rezida
din autonomia limitata a scolilor, dar si din lipsa capacitaTii manageriale si
administrative de a implementa dezvoltari organizaTionale strategice, articulat,
coerent.
•In contextul descentralizarii InvaTamantului, este necesara Intarirea capacitaTii
manageriale nu numai la nivelul scolilor, ci si al autoritaTilor locale/ regionale,
deoarece fara o pregatire adecvata a autoritaTilor si dezvoltarea unor
departamente bine pregatite pentru problematica educaTionala, nu putem vorbi
de o buna funcTionare In sistem descentralizat.
•Pentru a realiza schimbarile la calitatea preconizata, resursele materiale sunt
insuficiente, dar si capacitatea de a genera resurse alternative este limitata.
•Managementul financiar deficitar la nivel de sistem face ca resursele alocate,
chiar daca mai mari, sa nu fie gestionate eficient, neproducand valoare
adaugata la nivel micro, la nivelul scolii si al clasei de elevi.
•Infrastructura scolara necesita Inca multe ImbunataTiri, atat la nivelul cladirilor,
cat si al dotarii cu materiale didactice, iar receptivitatea autoritaTilor locale, ca
si viziunea lor In sprijinirea instituTiilor educaTionale este mai degraba limitata.
•Implementarea unui sistem coerent si funcTional de asigurare a calitaTii In
InvaTamantul preuniversitar este departe de a fi funcTionala si coerenta, tinde
sa se realizeze formal (In ciuda unui concept pozitiv), neacoperind toate
componentele cercului calitaTii. Chiar daca evaluatorii externi sunt pregatiTi,
evaluatorii interni de la nivelul scolii nu au beneficiat de o formare adecvata si
In multe situaTii evaluarea calitaTii nu este realizata cu temeinicia cuvenita.
•Corelarea si cooperarea Intre InvaTamantul preuniversitar si cel superior
raman probleme majore, atat In ce priveste orientarea scolara si profesionala
a absolvenTilor, cat si datorita cercului vicios creat: intrari de slaba calitate In
InvaTamantul superior, determina scaderea stachetei exigenTelor, ca si a
capacitaTii de a raspunde calitativ solicitarilor de la acest nivel. AbsolvenTilor
de InvaTamant preuniversitar le lipsesc deprinderi de munca intelectuala
autonoma, disciplinata, consecventa, deficitare fiind si aspectele atitudinale,
ori legate de curiozitatea de a sti, de interesul de a face mai mult, ca investiTie
strategica In sine, de a se autoorganiza si a valorifica eficient, pentru sine,
resursele avute la dispoziTie. Din pacate, aceeasi situaTie se perpetueaza nu
numai In sistemul formal, dar si la locul de munca, ori In cadrul non si informal.
Pe de alta parte, In InvaTamantul superior nu se recunosc achiziTiile specifice
din anumite licee de profil preuniversitare, pentru a-i motiva pe tineri sa
continue studiile (mai ales tinerii absolvenTi de IPT). Iesirile de slaba calitate
din InvaTamIntul superior care intra In sistemul preuniversitar (cadrele
didactice), determina o calitate discutabila a actului didactic.
•Rezultatele obTinute la bacalaureat determina distorsiuni In accesul In
InvaTamantul superior, discutandu-se tot mai mult de o ierarhizare a liceelor In
funcTie de calitatea probata.
•Managementul asociativ si parteneriatul social nu aduc Inca instituTiile de
InvaTamant profesional si tehnic In postura de furnizori de formare iniTiala si
continua care funcTioneaza In parteneriat strans cu mediul economic si social
regional.
•Corelarea ofertei educaTionale a InvaTamantului profesional si tehnic cu
tendinTele de pe piaTa muncii si cu prioritaTile de dezvoltare economica stabilite
la nivel naTional si regional raman probleme semnificative de abordat pentru
perioada urmatoare.
•Analiza nevoilor si a cererii de educaTie si formare profesionala nu se
realizeaza In mod sistematic. Raportul calificare Ingusta versus calificare
larga, In avantajul acesteia din urma, nu este suficient de bine realizat In
formarea iniTiala, pentru a permite flexibilitate pe piaTa muncii.
•TranziTia de la scoala la piaTa muncii este Inca foarte lunga, pe de o parte
datorita unui sistem de orientare scolara si profesionala Inca deficitar, pe de
alta parte, datorita abilitaTilor deficitare a tinerilor de management a propriei
cariere, dar si datorita implicarii limitative a patronatelor ca parteneri ai actului
educaTional, inclusiv In realizarea externalizata a evaluarii. De asemenea, sunt
insuficiente si nu foarte consecvent realizate studiile pentru monitorizarea
absolvenTilor, a impactului pregatirii acestora la iesirea lor din sistem.
•Nu se cunosc direcTiile de dezvoltare la nivel regional si lipsesc parghiile de
cointeresare pentru a urma aceste direcTii, In cazul In care acestea exista.
PROIECT
30
•Parteneriatul In general cu toate instituTiile cu rol educaTional din comunitate
este destul de slab dezvoltat, cu repercursiuni asupra facilitarii dezvoltarii
fiecarui copil potrivit aptitudinilor si intereselor sale, asupra participarii si
implicarii active, antreprenoriatului si civismului, asupra valorificarii
experienTelor de viaTa dobandite In cadru nonformal si informal (realizarea
funcTionala si a dezideratului life-wide learning). Aceasta atrage si o slaba
implicare a partenerilor relevanTi In actul educaTional, inclusiv a parinTilor care
este necesar sa fie mai bine informaTi si pregatiTi pentru a acTiona consecvent
ca beneficiari.
•Asigurarea accesului si a participarii la educaTie / servicii educaTionale de
calitate pentru toTi (dezideratul UNESCO, de realizat pana In 2015) este Inca
problematica, In special In mediul rural, dar mai pregnant se constata un
acces limitat al grupurilor defavorizate, desi situaTia s-a ameliorat. Factorii care
determina aceasta situaTie sunt: fragmentarea reTelei scolare, insuficienTa
cadrelor didactice calificate (mai ales In mediul rural sau pentru anumite
discipline), diferenTele de implicare financiara a comunitaTilor locale pentru
investiTia In educaTie, deprecierea statutului socio-economic si profesional al
cadrelor didactice (Imbatranire, lipsa de atractivitate a carierei didactice etc.),
deficitul de competenTe si de servicii de asistenTa, consiliere si orientare, mai
ales pentru categoriile aflate In situaTie de risc.
•Ofertele educaTionale alternative sunt insuficiente, fara continuitate, cu acces
redus de trecere de la un nivel la altul si nu sunt adaptate la nevoile concrete
ale publicului Tinta pentru a le face accesibile si pe un termen rezonabil de
timp.
•De asemenea, rutele de formare nu sunt suficient de flexibile, pentru a permite
cu usurinTa valorificarea achiziTiilor unui anumit parcurs de formare, respectiv
sprjinirea pentru a trece dintr-o ruta de formare In alta. Sistemul de InvaTamant
este mai degraba segregaTionist, fiind greu, daca nu imposibil ca un elev care
este in situaTie de esec scolar (si aceasta eticheta destul de usor pusa, fara a
valorifica ce poate elevul, ci doar prin raportare la standarde si sabloane
uniforme), sa se redreseze prin valorificarea afirmativa a ceea ce poate sa
faca. In aceste condiTii nu putem vorbi nici de soluTii viabile de reducere a
abandonului scolar.
•Rate de abandon ridicate sunt datorate si problemelor sociale, de mediu
rezidenTial, alcoolism sau violenTa domestica si nu In ultimul rand, migraTiei
forTei de munca.
•A doua sansa la educaTie nu este la nivelul calitativ al primei sanse, iar
maniera de realizare nu este adaptata educaTiei de baza a (tinerilor) adulTi(lor).
Participarea scazuta In cadrul programului “a doua sansa” pe considerente
sociale, de mentalitate, de neimplicare a comunitaTii si din lipsa mediatizarii
acestei forme de pregatire educaTionala.
•Formarea iniTila a cadrelor didactice si pentru a activa In acest sistem de
educaTie de baza a adulTilor, dar mai ales pentru a forma competenTe, pentru a
evalua constructiv si afirmativ este deficitara. De asemenea, formarea pentru
integrarea pedagogica a resurselor digitale In procesul didactic este foarte
redusa.
•Participarea cadrelor didactice la formarea continua se confrunta Inca cu
probleme structurale si funcTionale majore (desi In cifre absolute situaTia s-a
ImbunataTit): corelarea formarii profesionale continue cu dezvoltarea In cariera
si cu sistemele de compensaTii si beneficii, asigurarea accesului cadrelor
didactice la o oferta diversa de formare profesionala In toate zonele Tarii,
cresterea calitaTii ofertelor de formare continua, cresterea capacitaTii de
monitorizare si evaluare a CNFP, implementarea unui sistem de management
al performanTei.
•Manifestarea scolilor ca centre comunitare de resurse este foarte limitativa,
desi foarte necesara pentru contribuTia lor la dezvoltarea de ansamblu a
comunitaTii (prin diversificare ofertei de servicii), mai ales In mediul rural, unde
infrastructura de servicii (educaTioanle/ de formare) este foarte deficitara.
3.2.3. Invatamantul superior
InvaTamantul superior din Romania a cunoscut In ultimii ani schimbari radicale,
datorate implementarii Procesului Bologna. Acestea se adauga transformarilor pe
care le-a cunoscut prin extinderea sa ca InvaTamant de masa, cu o capacitate mult
mai mare de cuprindere In sistemul terTiar, prin apariTia universitaTilor private, dar si a
celor de stat In mult mai multe localitaTi. Pe langa avantajele incontestabile, extensia
cantitativa a Insemnat o descrestere a calitaTii, atat datorita lipsei personalului
didactic specializat, cat si datorita scaderii stachetei de exigenTa, si nu numai. Cu
excepTia unor insule izolate de excelenTa, datorate mai degraba meritelor personale
decat politicilor instituTionale, calitatea personalului de predare si cercetare din
universitaTi este la un nivel nesatisfacator. La nivel de sistem, MECI si guvernele
post-decembriste sunt vinovate de subfinanTarea cronica (care a atras dupa sine si
scaderea atractivitaTii si o oarecare erodare a statutului de cadru didactic universitar)
si lipsa determinarii de a introduce mecanismele de asigurare a calitaTii educaTiei si
cercetarii, fiind cunoscute procentele de sub 4% din PIB alocate educaTiei de-a lungul
anilor. In plan internaTional, se constata o politica tot mai agresiva a universitaTilor de
recrutare transfrontaliera a personalului de cercetare si de finanTare adecvata a
acestuia.
In momentul de faTa Romania nu are un cadru si un registru naTional al calificarilor
pentru InvaTamantul superior. Aceasta face ca universitaTile sa ofere multe
specializari care nu se finalizeaza Intr-o calificare relevanta pentru piaTa muncii. Mai
mult, curricula pe care o ofera studenTilor este mai degraba rezultatul relaTiilor de
putere din interiorul universitaTilor si a departamentelor, decat ruta cea mai buna de a
obTine o calificare adecvata. Activitatea ACPART a fost profund afectata de
elementele de desincronizare sistemice – MMFPS si MECI. Constituirea unui cadru
naTional al calificarilor, In care calificarile sunt definite In termeni de rezultate ale
InvaTarii, In concordanTa cu Cadrul European al Calificarilor (EQF), devine o
necesitate, daca dorim sa compatibilizam pregatirea resursei umane din Romania cu
ceea ce se Intampla In interiorul Uniunii.
In plus, nu vorbim numai despre responsabilitatea InvaTamantului superior de a
asigura pregatirea iniTiala la nivel superior a resursei umane, ci si de
responsabilitatea acestor instituTii educaTionale, din perspectiva InvaTarii pe parcursul
Intregii vieTi, cu privire la ofertele educaTionale, punctuale, de perfecTionare de-a
lungul carierei profesionale, de actualizare a cunostinTelor si competenTelor. Din
pacate universitaTile acorda o atenTie scazuta acestui palier, concentrandu-se mai
degraba pe programe masterale si doctorale, dar nu pe oferte punctuale de
perfecTionare rapida, potrivit nevoilor angajatorilor. Este un aspect In care
parteneriatele cu patronatul este necesar sa fie mai bine dezvoltate si diversificate, In
beneficiul ambelor parTi. De altfel, scaderea populaTiei scolare obliga oarecum
universitaTile sa diversifice ofertele educaTionale pe palierul educaTiei continue.
Continuand pe linia parteneriatelor dintre universitaTi si viitorii angajatori, pentru
relevanTa calificarilor dar si a pregatirii studenTilor de a “sti sa faca”, sa se integreze
rapid In cultura organizaTionla si responsabilitaTile de la locul de munca, este
imperios necesara regandirea practicii de specialitate, care actualmente are mai
degraba un caracter nesistematic si cvasi-facultativ, desfasurandu-se In majoritatea
cazurilor fara o supervizare din partea universitaTilor. Uneori nu exista nici macar o evaluare a activitaTilor desfasurate de catre studenTi In aceasta perioada,
prezentarea unei adeverinTe fiind singura cerinTa care condiTioneaza dobandirea
creditelor alocate. Stagiile de practica efectuate dupa sesiunea de vara sunt de cele
mai multe ori formale si nu mulTumesc nici una din parTile implicate: studentul va
constata la angajare ca nu poate face faTa sarcinilor de serviciu, cei din organizaTia
„gazda” percep prezenTa studenTilor ca fiind deranjanta si inutila, iar universitatea
pierde ca prestigiu.
Exista o foarte slaba cultura antreprenoriala In universitaTile romanesti. De cele mai
multe ori aceasta ia forma unei oferte tot mai variate de programe de studii, la un
nivel de taxare tot mai scazut, cu consecinTe nefaste atat asupra calitaTii educaTiei cat
si asupra poziTionarii absolvenTilor pe piaTa forTei de munca. Organizarea interna a
universitaTilor pe discipline si departamente nu pe proiecte este un obstacol major In
promovarea antreprenoriatului si a intraprenoriatului. Antreprenoriatul ca transfer
tehnologic, ca dezvoltare si inovare este aproape inexistent iar mentalitatea
dominanta din universitaTi este non sau anti-antreprenoriala. Este evident ca o
universitate nu trebuie sa devina o corporaTie, ea fiind In primul rand In slujba binelui
public. Este iarasi evident ca asumarea unei strategii antreprenoriale nu este o
obligaTie pentru fiecare universitate. Este Insa In interesul comunitaTii si a
cetaTeanului ca universitatea sa contribuie la cresterea competitivitaTii economice si
la o dezvoltare durabila.
O analiza pertinenta a sistemului superior de InvaTamant a fost realizata In 2007 In
Raportul Comisiei prezidenTiale pentru educaTie cu privire la starea sistemului de
InvaTamant din Romania. Pentru ca universitaTile sa poata sa Intareasca perfomanTa
stiinTifica, de cercetare, dar si de pregatire a absolvenTilor, se propunea si o
diferenTiere a universitaTilor In funcTie de performanTele probate. Se propunea astfel o
soluTie pentru armonizarea problematicii InvaTamantului de masa cu InvaTamantul de
calitate, de elita chiar.
datorate implementarii Procesului Bologna. Acestea se adauga transformarilor pe
care le-a cunoscut prin extinderea sa ca InvaTamant de masa, cu o capacitate mult
mai mare de cuprindere In sistemul terTiar, prin apariTia universitaTilor private, dar si a
celor de stat In mult mai multe localitaTi. Pe langa avantajele incontestabile, extensia
cantitativa a Insemnat o descrestere a calitaTii, atat datorita lipsei personalului
didactic specializat, cat si datorita scaderii stachetei de exigenTa, si nu numai. Cu
excepTia unor insule izolate de excelenTa, datorate mai degraba meritelor personale
decat politicilor instituTionale, calitatea personalului de predare si cercetare din
universitaTi este la un nivel nesatisfacator. La nivel de sistem, MECI si guvernele
post-decembriste sunt vinovate de subfinanTarea cronica (care a atras dupa sine si
scaderea atractivitaTii si o oarecare erodare a statutului de cadru didactic universitar)
si lipsa determinarii de a introduce mecanismele de asigurare a calitaTii educaTiei si
cercetarii, fiind cunoscute procentele de sub 4% din PIB alocate educaTiei de-a lungul
anilor. In plan internaTional, se constata o politica tot mai agresiva a universitaTilor de
recrutare transfrontaliera a personalului de cercetare si de finanTare adecvata a
acestuia.
In momentul de faTa Romania nu are un cadru si un registru naTional al calificarilor
pentru InvaTamantul superior. Aceasta face ca universitaTile sa ofere multe
specializari care nu se finalizeaza Intr-o calificare relevanta pentru piaTa muncii. Mai
mult, curricula pe care o ofera studenTilor este mai degraba rezultatul relaTiilor de
putere din interiorul universitaTilor si a departamentelor, decat ruta cea mai buna de a
obTine o calificare adecvata. Activitatea ACPART a fost profund afectata de
elementele de desincronizare sistemice – MMFPS si MECI. Constituirea unui cadru
naTional al calificarilor, In care calificarile sunt definite In termeni de rezultate ale
InvaTarii, In concordanTa cu Cadrul European al Calificarilor (EQF), devine o
necesitate, daca dorim sa compatibilizam pregatirea resursei umane din Romania cu
ceea ce se Intampla In interiorul Uniunii.
In plus, nu vorbim numai despre responsabilitatea InvaTamantului superior de a
asigura pregatirea iniTiala la nivel superior a resursei umane, ci si de
responsabilitatea acestor instituTii educaTionale, din perspectiva InvaTarii pe parcursul
Intregii vieTi, cu privire la ofertele educaTionale, punctuale, de perfecTionare de-a
lungul carierei profesionale, de actualizare a cunostinTelor si competenTelor. Din
pacate universitaTile acorda o atenTie scazuta acestui palier, concentrandu-se mai
degraba pe programe masterale si doctorale, dar nu pe oferte punctuale de
perfecTionare rapida, potrivit nevoilor angajatorilor. Este un aspect In care
parteneriatele cu patronatul este necesar sa fie mai bine dezvoltate si diversificate, In
beneficiul ambelor parTi. De altfel, scaderea populaTiei scolare obliga oarecum
universitaTile sa diversifice ofertele educaTionale pe palierul educaTiei continue.
Continuand pe linia parteneriatelor dintre universitaTi si viitorii angajatori, pentru
relevanTa calificarilor dar si a pregatirii studenTilor de a “sti sa faca”, sa se integreze
rapid In cultura organizaTionla si responsabilitaTile de la locul de munca, este
imperios necesara regandirea practicii de specialitate, care actualmente are mai
degraba un caracter nesistematic si cvasi-facultativ, desfasurandu-se In majoritatea
cazurilor fara o supervizare din partea universitaTilor. Uneori nu exista nici macar o evaluare a activitaTilor desfasurate de catre studenTi In aceasta perioada,
prezentarea unei adeverinTe fiind singura cerinTa care condiTioneaza dobandirea
creditelor alocate. Stagiile de practica efectuate dupa sesiunea de vara sunt de cele
mai multe ori formale si nu mulTumesc nici una din parTile implicate: studentul va
constata la angajare ca nu poate face faTa sarcinilor de serviciu, cei din organizaTia
„gazda” percep prezenTa studenTilor ca fiind deranjanta si inutila, iar universitatea
pierde ca prestigiu.
Exista o foarte slaba cultura antreprenoriala In universitaTile romanesti. De cele mai
multe ori aceasta ia forma unei oferte tot mai variate de programe de studii, la un
nivel de taxare tot mai scazut, cu consecinTe nefaste atat asupra calitaTii educaTiei cat
si asupra poziTionarii absolvenTilor pe piaTa forTei de munca. Organizarea interna a
universitaTilor pe discipline si departamente nu pe proiecte este un obstacol major In
promovarea antreprenoriatului si a intraprenoriatului. Antreprenoriatul ca transfer
tehnologic, ca dezvoltare si inovare este aproape inexistent iar mentalitatea
dominanta din universitaTi este non sau anti-antreprenoriala. Este evident ca o
universitate nu trebuie sa devina o corporaTie, ea fiind In primul rand In slujba binelui
public. Este iarasi evident ca asumarea unei strategii antreprenoriale nu este o
obligaTie pentru fiecare universitate. Este Insa In interesul comunitaTii si a
cetaTeanului ca universitatea sa contribuie la cresterea competitivitaTii economice si
la o dezvoltare durabila.
O analiza pertinenta a sistemului superior de InvaTamant a fost realizata In 2007 In
Raportul Comisiei prezidenTiale pentru educaTie cu privire la starea sistemului de
InvaTamant din Romania. Pentru ca universitaTile sa poata sa Intareasca perfomanTa
stiinTifica, de cercetare, dar si de pregatire a absolvenTilor, se propunea si o
diferenTiere a universitaTilor In funcTie de performanTele probate. Se propunea astfel o
soluTie pentru armonizarea problematicii InvaTamantului de masa cu InvaTamantul de
calitate, de elita chiar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)