•Din punct de vedere al unei viziuni strategice integratoare a reformei si
schimbarilor induse, putem afirma ca multe dintre reformele din sistem s-au
produs haotic, s-au realizat „schimbari la schimbari” precipitate, care au
produs confuzii, bulversari si frustari, fara a se fi consolidat modificarile
introduse, s-au abordat de multe ori sectorial, fara a fi suficient articulate toate
componentele pe care le viza schimbarea respectiva. Multe dintre aceste
iniTiative nu au beneficiat de alocarile financiare corespunzatoare, iar In
majoritatea cazurilor nu s-a realizat abilitarea corespunzatoare a celor meniTi a
implementa aceste reforme, profesorii.
•Politicile nu sunt, de cele mai multe ori, fundamentate pe evidenTe; acestea fie
nu pot fi produse, datorita slabei capacitaTi de colectare si analiza a datelor,
fie, atunci cand sunt disponibile, nu sunt luate serios In considerare.
•Valorizarea sociala a InvaTarii Inregistreaza un deficit semnificativ In general,
dar foarte vizibil la nivelul InvaTamantului preuniversitar.
•Scaderea atractivitaTii profesiei didactice; erodarea statutului cadrelor
didactice.
•Structura curriculumului pentru dobandirea competenTelor de baza la toate
nivelurile sistemului este inadecvata. Nu sunt descriptori pentru competenTele
de baza, nici diferenTieri cu privire la componentele de dezvoltat pe fiecare
palier de scolaritate.
•Lipsa modalitaTilor de evaluare a competenTelor reale, atat In ceea ce priveste
elevii cat si profesorii; sistemul de examinare naTionala pune accent pe
informaTii memorate In detrimentul competenTelor acumulate. Chiar daca se
produc modificari la nivelul manierei de vehiculare a informaTiei In procesul
didactic, modalitatea In care este conceputa evaluarea sumativa (examenele
finale), ca si filtrele de acces pe trepte superioare de scolaritate, determina,
constrang chiar cadrele didactice sa puna accent tot pe acumularea de
cunostinTe.
•Deteriorarea Increderii In diplomele si certificatele eliberate, deoarece acestea
nusunt acoperite prin competenTe reale.
•Din punct de vedere al managementului instituTional, principala limita rezida
din autonomia limitata a scolilor, dar si din lipsa capacitaTii manageriale si
administrative de a implementa dezvoltari organizaTionale strategice, articulat,
coerent.
•In contextul descentralizarii InvaTamantului, este necesara Intarirea capacitaTii
manageriale nu numai la nivelul scolilor, ci si al autoritaTilor locale/ regionale,
deoarece fara o pregatire adecvata a autoritaTilor si dezvoltarea unor
departamente bine pregatite pentru problematica educaTionala, nu putem vorbi
de o buna funcTionare In sistem descentralizat.
•Pentru a realiza schimbarile la calitatea preconizata, resursele materiale sunt
insuficiente, dar si capacitatea de a genera resurse alternative este limitata.
•Managementul financiar deficitar la nivel de sistem face ca resursele alocate,
chiar daca mai mari, sa nu fie gestionate eficient, neproducand valoare
adaugata la nivel micro, la nivelul scolii si al clasei de elevi.
•Infrastructura scolara necesita Inca multe ImbunataTiri, atat la nivelul cladirilor,
cat si al dotarii cu materiale didactice, iar receptivitatea autoritaTilor locale, ca
si viziunea lor In sprijinirea instituTiilor educaTionale este mai degraba limitata.
•Implementarea unui sistem coerent si funcTional de asigurare a calitaTii In
InvaTamantul preuniversitar este departe de a fi funcTionala si coerenta, tinde
sa se realizeze formal (In ciuda unui concept pozitiv), neacoperind toate
componentele cercului calitaTii. Chiar daca evaluatorii externi sunt pregatiTi,
evaluatorii interni de la nivelul scolii nu au beneficiat de o formare adecvata si
In multe situaTii evaluarea calitaTii nu este realizata cu temeinicia cuvenita.
•Corelarea si cooperarea Intre InvaTamantul preuniversitar si cel superior
raman probleme majore, atat In ce priveste orientarea scolara si profesionala
a absolvenTilor, cat si datorita cercului vicios creat: intrari de slaba calitate In
InvaTamantul superior, determina scaderea stachetei exigenTelor, ca si a
capacitaTii de a raspunde calitativ solicitarilor de la acest nivel. AbsolvenTilor
de InvaTamant preuniversitar le lipsesc deprinderi de munca intelectuala
autonoma, disciplinata, consecventa, deficitare fiind si aspectele atitudinale,
ori legate de curiozitatea de a sti, de interesul de a face mai mult, ca investiTie
strategica In sine, de a se autoorganiza si a valorifica eficient, pentru sine,
resursele avute la dispoziTie. Din pacate, aceeasi situaTie se perpetueaza nu
numai In sistemul formal, dar si la locul de munca, ori In cadrul non si informal.
Pe de alta parte, In InvaTamantul superior nu se recunosc achiziTiile specifice
din anumite licee de profil preuniversitare, pentru a-i motiva pe tineri sa
continue studiile (mai ales tinerii absolvenTi de IPT). Iesirile de slaba calitate
din InvaTamIntul superior care intra In sistemul preuniversitar (cadrele
didactice), determina o calitate discutabila a actului didactic.
•Rezultatele obTinute la bacalaureat determina distorsiuni In accesul In
InvaTamantul superior, discutandu-se tot mai mult de o ierarhizare a liceelor In
funcTie de calitatea probata.
•Managementul asociativ si parteneriatul social nu aduc Inca instituTiile de
InvaTamant profesional si tehnic In postura de furnizori de formare iniTiala si
continua care funcTioneaza In parteneriat strans cu mediul economic si social
regional.
•Corelarea ofertei educaTionale a InvaTamantului profesional si tehnic cu
tendinTele de pe piaTa muncii si cu prioritaTile de dezvoltare economica stabilite
la nivel naTional si regional raman probleme semnificative de abordat pentru
perioada urmatoare.
•Analiza nevoilor si a cererii de educaTie si formare profesionala nu se
realizeaza In mod sistematic. Raportul calificare Ingusta versus calificare
larga, In avantajul acesteia din urma, nu este suficient de bine realizat In
formarea iniTiala, pentru a permite flexibilitate pe piaTa muncii.
•TranziTia de la scoala la piaTa muncii este Inca foarte lunga, pe de o parte
datorita unui sistem de orientare scolara si profesionala Inca deficitar, pe de
alta parte, datorita abilitaTilor deficitare a tinerilor de management a propriei
cariere, dar si datorita implicarii limitative a patronatelor ca parteneri ai actului
educaTional, inclusiv In realizarea externalizata a evaluarii. De asemenea, sunt
insuficiente si nu foarte consecvent realizate studiile pentru monitorizarea
absolvenTilor, a impactului pregatirii acestora la iesirea lor din sistem.
•Nu se cunosc direcTiile de dezvoltare la nivel regional si lipsesc parghiile de
cointeresare pentru a urma aceste direcTii, In cazul In care acestea exista.
PROIECT
30
•Parteneriatul In general cu toate instituTiile cu rol educaTional din comunitate
este destul de slab dezvoltat, cu repercursiuni asupra facilitarii dezvoltarii
fiecarui copil potrivit aptitudinilor si intereselor sale, asupra participarii si
implicarii active, antreprenoriatului si civismului, asupra valorificarii
experienTelor de viaTa dobandite In cadru nonformal si informal (realizarea
funcTionala si a dezideratului life-wide learning). Aceasta atrage si o slaba
implicare a partenerilor relevanTi In actul educaTional, inclusiv a parinTilor care
este necesar sa fie mai bine informaTi si pregatiTi pentru a acTiona consecvent
ca beneficiari.
•Asigurarea accesului si a participarii la educaTie / servicii educaTionale de
calitate pentru toTi (dezideratul UNESCO, de realizat pana In 2015) este Inca
problematica, In special In mediul rural, dar mai pregnant se constata un
acces limitat al grupurilor defavorizate, desi situaTia s-a ameliorat. Factorii care
determina aceasta situaTie sunt: fragmentarea reTelei scolare, insuficienTa
cadrelor didactice calificate (mai ales In mediul rural sau pentru anumite
discipline), diferenTele de implicare financiara a comunitaTilor locale pentru
investiTia In educaTie, deprecierea statutului socio-economic si profesional al
cadrelor didactice (Imbatranire, lipsa de atractivitate a carierei didactice etc.),
deficitul de competenTe si de servicii de asistenTa, consiliere si orientare, mai
ales pentru categoriile aflate In situaTie de risc.
•Ofertele educaTionale alternative sunt insuficiente, fara continuitate, cu acces
redus de trecere de la un nivel la altul si nu sunt adaptate la nevoile concrete
ale publicului Tinta pentru a le face accesibile si pe un termen rezonabil de
timp.
•De asemenea, rutele de formare nu sunt suficient de flexibile, pentru a permite
cu usurinTa valorificarea achiziTiilor unui anumit parcurs de formare, respectiv
sprjinirea pentru a trece dintr-o ruta de formare In alta. Sistemul de InvaTamant
este mai degraba segregaTionist, fiind greu, daca nu imposibil ca un elev care
este in situaTie de esec scolar (si aceasta eticheta destul de usor pusa, fara a
valorifica ce poate elevul, ci doar prin raportare la standarde si sabloane
uniforme), sa se redreseze prin valorificarea afirmativa a ceea ce poate sa
faca. In aceste condiTii nu putem vorbi nici de soluTii viabile de reducere a
abandonului scolar.
•Rate de abandon ridicate sunt datorate si problemelor sociale, de mediu
rezidenTial, alcoolism sau violenTa domestica si nu In ultimul rand, migraTiei
forTei de munca.
•A doua sansa la educaTie nu este la nivelul calitativ al primei sanse, iar
maniera de realizare nu este adaptata educaTiei de baza a (tinerilor) adulTi(lor).
Participarea scazuta In cadrul programului “a doua sansa” pe considerente
sociale, de mentalitate, de neimplicare a comunitaTii si din lipsa mediatizarii
acestei forme de pregatire educaTionala.
•Formarea iniTila a cadrelor didactice si pentru a activa In acest sistem de
educaTie de baza a adulTilor, dar mai ales pentru a forma competenTe, pentru a
evalua constructiv si afirmativ este deficitara. De asemenea, formarea pentru
integrarea pedagogica a resurselor digitale In procesul didactic este foarte
redusa.
•Participarea cadrelor didactice la formarea continua se confrunta Inca cu
probleme structurale si funcTionale majore (desi In cifre absolute situaTia s-a
ImbunataTit): corelarea formarii profesionale continue cu dezvoltarea In cariera
si cu sistemele de compensaTii si beneficii, asigurarea accesului cadrelor
didactice la o oferta diversa de formare profesionala In toate zonele Tarii,
cresterea calitaTii ofertelor de formare continua, cresterea capacitaTii de
monitorizare si evaluare a CNFP, implementarea unui sistem de management
al performanTei.
•Manifestarea scolilor ca centre comunitare de resurse este foarte limitativa,
desi foarte necesara pentru contribuTia lor la dezvoltarea de ansamblu a
comunitaTii (prin diversificare ofertei de servicii), mai ales In mediul rural, unde
infrastructura de servicii (educaTioanle/ de formare) este foarte deficitara.
