•Infrastructura deficitara pentru serviciile specializate (persoane cu handicap,
bolnavi cronic etc.) si capacitate redusa de asistare In cadrul serviciilor
acreditate (nr. de locuri).
•Desi au fost create premizele unei asistenTe incluzive si complementare,
disfuncTionalitaTile de comunicare si conlucrare Intre instituTiile statului conduc
la o eficienTa foarte restransa a intervenTiilor.
•Procedurile si metodologiile mult prea complicate Ingreuneaza implementarea
politicilor si strategiilor, conducand si la o neIncredere crescuta In serviciile
oferite de instituTiile statului.
•Se constata un numar foarte redus de specialisti, care sa aiba si competenTele
necesare, pentru a asista familia aflata In criza - unul dintre principalii factori ai
abandonului scolar.
•Numarul de specialisti care sa realizeze diseminarea informaTiilor specifice si
a bunelor practici este departe de a fi mulTumitor.
•Salarizare nemotivanta si nivelul redus de formare profesionala a salariaTilor
de intervenTie directa din sistemul de asistenTa sociala.
•InfiinTarea de structuri parteneriale (comisii, grupuri de lucru, pacte) la
comanda legislativa sau pentru satisfacerea cerinTelor Uniunii Europene a
condus la existenTa unor structuri nefuncTionale, datorita In principal absenTei
asumarii rolului propus (ownership) si a angajarii pro-active (commitment),
elemente fundamentele ale oricarei structuri parteneriale.
•Un sistem deficitar de finanTare pentru ONG-urile active In domeniu, completat
de o birocraTie dusa la extrema In domeniul implementarii de proiecte cu
finanTare nerambursabila, inclusiv prin schimbarea regulilor pe parcursul
implementarii proiectelor.
