•Nu sunt formulate politici coerente, care sa permita flexibilizarea rutelor de
studii;
•Lipsa de cunoastere adecvata a programelor de schimbari educaTionale/
politici educaTionale propuse;
•InvaTamantul superior de masa nu se ridica la standardele calitative asteptate;
•Nu sunt realizate studii si analize de nevoi pentru calificarile propuse, pentru
programele de specializare, atat la nivel de licenTa, cat si masteral;
•La nivelul managementului instituTiilor universitare, lipsa de pregatire
manageriala a cadrelor didactice care acced In funcTii manageriale, la toate
palierele universitaTii se resimte atat la conturarea unui management strategic,
cat mai ales la urmarirea consecventa a implementarii articulate a planurilor
de dezvoltare organizaTionala;
•Slaba implicare a personalului didactic In dezvoltarea instituTionala;
•ExistenTa formala sau chiar absenTa codurilor de etica universitara si lipsa de
respect pentru prevederile acestora ori ignorarea lor;
•Slaba implicare instituTionala In activitaTile de cercetare – dezvoltare;
•Asumarea slaba a responsabilitaTilor instituTionale In procesele de asigurare
interna a calitaTii;
•Activitatea artificiala, fara efecte instituTionale sistemice, a organismelor
responsabile cu asigurarea interna a calitaTii;
•Restrangerea activitaTilor de evaluare catre proces fiind necesara si
extinderea evaluarii instituTionale catre produse academice (absolvenTi,
cercetare stiinTifica etc);
•Structurarea fragila a Centrelor de relaTii cu mediul economic si de afaceri In
vederea organizarii stagiilor de practica ale studenTilor; pregatirea practica a
studenTilor este deficitara;
•Slaba dezvoltare a sistemului de consiliere si orientare pentru studenTi;
•Reelaborarea criteriilor si standardelor de performanTa instituTionala In
vederea evaluarii specializarilor universitare si a programelor de studii si a
ierarhizarii lor;
•Omogenizarea finanTarii instituTionale a programelor de studii (se recomanda
introducerea unui sistem instituTional de finanTare diferenTiata In raport cu
calitatea performanTelor la nivelul programelor si instituTiilor);
•La nivelul procesului didactic, se constata adesea un conservatorism a unei
parTi a personalului didactic si administrativ;
•Tehnicile de predare si de InvaTare au ramas In mare masura neschimbate de
foarte multa vreme, InvaTamantul fiind Inca unul centrat pe profesori;
•Sisteme de evaluare deficitare, In prezent, evaluarea studenTilor fiind bazata
aproape exclusiv pe examenul final;
•Slaba utilizare a tehnologiilor informaTiei si comunicarii In formarea
profesionala a studenTilor;
•Slaba implicare a studenTilor In activitaTi de cercetare;
•Pregatire de specialitate supradimensionata si pregatire psiho-pedagogica
insuficienta, mai ales a absolvenTilor de InvaTamant superior care opteaza
pentru cariera didactica;
•Punerea accentului pe unele performanTe utilizabile exclusiv In mediul
academic si nu pe rezultate educaTionale aplicabile pe termen lung –
transferul competenTelor;
•Neutilizarea corecta a sistemului de credite transferabile, neutilizarea
sistemului de recunoastere si validare a cunostinTelor si competenTelor
dobandite In alte contexte, non-formale si informale, pentru scurtarea
perioadei de pregatire;
•Aplicarea la scara redusa sau mai degraba formala a chestionarelor pentru
evaluarea activitaTilor educaTionale a cadrelor didactice de catre studenTi, fara
efecte remediale;
•AbsenTa unei monitorizari a integrarii absolvenTilor pe piaTa muncii;
•Preocuparea relativ modesta faTa de programele de formare continua, de
perfecTionare;
•Cadrul naTional al calificarilor pentru InvaTamantul superior este Intr-o faza
incipienta;
•Pregatirea, informarea cadrelor didactice universitare cu privire la formularea
rezultatelor InvaTarii In termeni de competenTe, la formularea competenTelor
cuprinse In diploma supliment Intr-o maniera diferenTiata, pe cicluri de
pregatire, pentru conturarea unui profil de calificare compatibil cu standarde
ocupaTionale; implicarea unor experTi si reprezentaTi ai patronatelor In acest
sens.
