PiaTa muncii din Romania se afla Intr-un proces de continua transformare demarat la
Inceputul ultimului deceniu al sec.20 si care continua si astazi. IniTial a avut loc un
proces de ajustare structurala, de tranziTie de la o structura tipica pentru economia
planificat-centralizata de tip sovietic la economia capitalista. Acest proces s-a
Incheiat In linii generale In perioada 1999-2002. La finele acestei etape, o buna parte
din populaTia ocupata era concentrata In agricultura de subzistenTa reflectand astfel
nivelul real al productivitaTii muncii In Romania la acel moment de timp. Ulterior a
Inceput un nou ciclu de data aceasta tipic unei economii capitaliste emegente, In
decursul careia au avut loc mutaTii importante In structura populaTiei ocupate, fara ca
din punct de vedere numeric absolut acesteia sa se modifice substanTial, astfel Incat
la finele acestei decade regasim serviciile ca principal angajator, urmate de
agricultura si de un sector industrial aproape complet restructurat unde se putea
constata la mijlocul anului 2008 un proces de stabilizare a ocuparii dupa un declin de
un deceniu si jumatate. Caracteristic acestei a doua etape de dezvoltare este apariTia
unor fenomene punctuale de deficit de forTa de munca (deficite ale ofertei), datorate
atat migraTiei forTei de munca catre statele Europei Occidentale cat si supradezvoltarii
(supra-oferta sau supra-producTia) unor sectoare si sub-sectoare cu
caracter eminamente speculativ (prin efect de propagare a boom-ului global al
investiTiilor In astfel de active). Criza economica mondiala, ce poate fi considerata
drept un soc exogen aleator de o amploare fara precedent si care are toate
caracteristicile unei DEPRESIUNI (cea de a patra si cea mai puTin cunsocuta faza a
ciclului economic capitalist) ar putea Insa altera din nou modelul de ocupare In
economia romaneasca. PiaTa muncii din Romania intra astfel Intr-o a treia etapa din
1990 Incoace a carei desfasurare, consecinTe si finalizare pot fi cu greu anticipate.
EvoluTiile Inregistrate plaseaza Romania, In anul 200834, la o distanTa semnificativa
de obiectivele Strategiei Lisabona pentru anul 2010, respectiv: rata generala de
ocupare pentru populaTia In varsta de munca (grupa 15-64 ani) de 59,7%, la o
distanTa de 10,3 puncte procentuale faTa de obiectivul de 70%; rata de ocupare a
femeilor de 53,1% la o distanTa de 6,9 puncte procentuale faTa de obiectivul de 60%;
rata de ocupare pentru grupa de varsta 55-64 de ani, de 43,6%, la o distanTa de 6,4
puncte procentuale faTa de obiectivul de 50%.
RepartiTia populaTiei ocupate, In anul 200735, pe activitaTi ale economiei naTionale
arata ca 29,5% din totalul persoanelor ocupate erau concentrate In sectorul agricol,
31,4% In industrie si construcTii, iar 39,1% In servicii, prezentand o structura
echilibrata, diferita atat de structura UE-25 cat si Intr-o buna masura de structura
Noilor State Membre (NSM-10). In activitaTile neagricole erau ocupate 6.591 mii
persoane, ponderi semnificative In randul acestora fiind deTinute de cele care Isi
desfasurau activitatea In industria prelucratoare (29,9%) si In comerT (17,5%).
Comparativ cu anul 2006, a crescut numarul celor care Isi desfasurau activitatea In
construcTii (+21,7%), comerT (+9,7%), intermedieri financiare, bancare si de asigurari
(+5,6%) precum si In activitaTile de tranzacTii imobiliare, Inchirieri si activitaTi de
servicii prestate In principal Intreprinderilor (+0,2%). A scazut semnificativ numarul
persoanelor ocupate In activitaTi de energie electrica, gaze si apa (-10,9%), In
industria extractiva (-8,8%) si In administraTie publica (-7,7%). Aceste dezvoltari
reflecta volatilitatea cresterii economice precum si tendinTa catre speculativ chiar si a
investiTiei directe din economie. Cresterea ponderii activitaTilor de aval (downstream)
In dauna celor de amonte (upstream) ale lanTului valorii adaugate adauga astfel la
vulnerabilitaTile economiei si pieTei romanesti a muncii, fiind de natura sa amplifice
impactul depresiunii economice globale.
Nivelul cel mai ridicat al ratei de ocupare pentru persoanele In varsta de munca s-a
Inregistrat In randul absolvenTilor InvaTamantului superior (85,8%). Pe masura ce
scade nivelul de educaTie, scade si gradul de ocupare. Astfel, erau ocupate 63,9%
dintre persoanele cu nivel mediu de educaTie si numai 40,3% dintre cele cu nivel
scazut de educaTie. Aceasta Insa nu Inseamna ca In Romania nu exista un fenomen
acut de subocupare manifestat atat prin ocuparea unor locuri de munca cu cerinTe
reduse de calificare de catre indivizi cu calificari mai ridicate cat prin ocuparea unor
locuri de munca ale caror cerinTe de calificare sunt cateodata destul de semnificativ
diferite de cele obTinute de catre deTinatorii acestora prin procesele de educaTie
iniTiala. O alta forma de subocupare relativa sau mai bine spus un fenomen aflat la
graniTa dintre sub-ocupare si ceea ce ar putea reprezenta un soi de precarizare a
ocuparii, specific micilor economii deschise din Europa Centrala si deci si Romaniei,
este concentrarea generarii de noi locuri de munca In activitaTi de downstream (In
avalul lanTului valorii adaugate). Astfel, desi se poate argumenta foarte consistent ca,
o buna parte din masa In expansiune de absolvenTi cu studii superioare si-au gasit
un loc de munca In specialitatea pentru care s-au pregatit ori In specializari Inrudite,
totusi, trebuie precizat ca aceste locuri de munca sunt excesiv concentrate In
activitaTi de downstream, fie acestea si ale unor activitaTi ce nominal pot fi
considerate ca fiind cu valoare adaugata ridicata, atat din punct de vedere al
produsului final cat si din punct de vedere al procesului de producTie. Acest fenomen
ce desigur nu poate aparea ca periculos In perioadele de avant ori boom economic
Isi arata Insa Intreaga periculozitate In perioadele de recesiune si mai ales In cele de
depresiune cand, aceste sectoare si activitaTi sunt de regula cele mai greu lovite,
ceea ce vulnerabilizeaza de fapt ocuparea. Am putea spune de fapt ca, In acest
context, principala caracterstica a ocuparii romanesti este lipsa ei de robusteTe sau
excesiva vulnerabilitate la socuri.36
SalariaTii deTin In continuare cea mai mare pondere (66,2%) In totalul populaTiei
ocupate, numarul acestora fiind cu 30 mii mai mare faTa de anul precedent. In anul
2007 lucratorii pe cont propriu si lucratorii familiali neremuneraTi reprezentau 32,3%
din populaTia ocupata.
Rata somajului BIM37 In trimestrul II 2008 a fost de 5,6%, nivel ce a scazut atat faTa
de trimestrul I 2008 (6,3%), cat si comparativ cu trimestrul II 2007 (6,5%). Pe sexe,
ecartul dintre cele doua rate ale somajului a fost de 1,9 puncte procentuale (6,5%
pentru barbaTi faTa de 4,6% pentru femei), iar pe medii rezidenTiale, de 2,7 puncte
procentuale (6,9% pentru mediul urban, faTa de 4,2% pentru mediul rural). Rata
somajului avea nivelul cel mai ridicat (17,4%) In randul tinerilor (15-24 ani).
Rata somajului BIM de lunga durata (In somaj de un an si peste) a fost In anul 2007
de 3,2%. IncidenTa somajului BIM de lunga durata (ponderea persoanelor aflate In
somaj de un an si peste In total someri) a fost de 50,0%. Somajul pe termen lung s-a
manifestat In aproximativ aceeasi masura pe sexe (49,9% In cazul barbaTilor si
50,1%, In cazul femeilor), dar si pe medii de rezidenTa (49,4% In mediul rural si
50,3% In mediul urban). Pentru tineri (15-24 ani), rata somajului de lunga durata (In
somaj de sase luni si peste) a fost de 13,3%, iar incidenTa somajului de lunga durata
In randul tineretului de 66,1%.
Trebuie de asemenea luate In considerare desi cu limitele de rigoare privind
comparabilitatea, evoluTiile ratei somajului conform definiTiei naTionale. Aceasta
variabila a pieTei muncii a Inregistrat evoluTia cea mai spectaculoasa In ultimii ani,
practic InjumataTindu-se din 2003 In 2008. EvoluTia acestui parametru esenTial al
oricarei pieTe a muncii a reflectat cel mai bine procesul de crestere economica
accelerata, desi volatila, pe care l-a Inregistrat Romania dupa finalizarea proceselor
de tranziTie de la plan la piaTa, profitand si de avantajele unei economii globale aflata
probabil Intr-una dintre cele mai lungi perioade de crestere economica continue
Inregistrate In istorie. Practic rata somajului la nivelul anilor 2007 si 2008 (varful
ciclului economic, cu rezerva de rigoare totusi a faptului ca economia romaneasca nu
poate manifesta ciclitaTi endogene, toate miscarile ciclice fiind induse exogen
deocamdata) era reflectarea atingerii pragului ocuparii depline (“full employment”) la
nivelul dat al productivitaTii muncii pentru momentul respectiv de timp.
Criza Economica Globala si efectele posibile asupra dezvoltarii resurselor umane In Romania
la orizontul anului 2020 – ModalitaTi de depasire a crizei
Criza economica globala sau mai bine zis DEPRESIUNEA ECONOMICA GLOBALA
va schimba radical parametrii de funcTionare ai pieTei romanesti a muncii. Rata
somajului va creste, ceea ce se va reflecta atat In rata somajului Inregistrat (definiTia
naTionala) cat si In nivelul ratei somajului conform definiTiei armonizate BIM. Deficitele
de forTa de munca vor deveni de domeniul trecutului urmand a fi re-Inlocuite prin
excedente de forTa de munca ca urmare a contracTiei tot mai accentuate a cererii de
munca, ce va putea deveni chiar persistenta. Este neclar deocamdata ce se va
Intampla cu numarul mare de lucratori romani migranTi aflaTi In zona “vechilor state
membre ale U.E. (U.E.-15). Totul depinde de modul In care Tarile respective, marea
majoritate facand parte din zona EURO, vor trata actuala Depresiune economica
mondiala. Aici se afla de fapt cheia InTelegerii si mai ales a anticiparii evoluTiilor pieTei
romanesti a muncii. Daca aceste state vor adopa o modalitate de iesire din criza de
tip inflaTionist, respectiv prin renunTarea la ortodoxia stabilitaTii preTurilor (ce joaca
acelasi rol pe care ortodoxia etalonului aur Il juca In anii ’30 ai secolului trecut),
abordare ce le este permisa de existenTa unei valute de rezerva internaTionala
(scutita deci de riscul unei deprecieri relative), atunci ele vor fi In masura sa reia
ciclul de crestere relativ rapid desi este imposibil de spus cand anume se va atinge
maximul actualei contracTii si astfel, vor fi In masura sa reTina lucratorii migranTi si
chiar sa atraga un numar si mai mare, ceea ce ar dezechilibra complet si pe termen
lung micile pieTe emergente (small open economies) din Estul continentului Intre care
se afla si Romania. Pe de alta parte, daca Romania va raspunde, asa cum se pare
ca intenTioneaza a o face, de o maniera deflaTionista, respectiv menTinandu-se In
limitele ortodoxiei stabilitaTii preTurilor spre a apara cursul de schimb al monedei
naTionale si a preveni o reizbucnire a presiunilor inflaTioniste prin canalul cursului de
schimb, ceea ce Intre altele presupune si un atasament excesiv faTa de doctrina unor
bugete echilibrate, atunci ea va accentua miscarea de recesiune, contracTia cererii va
deveni mult mai accentuata si pe termen mult mai lung, ceea ce va crea un nou
stimulent pentru excesul de oferta de munca astfel creat de a migra catre economiile
ce vor reusi sa iasa mai repede din depresiune. In acest context si din punctul de
vedere al pieTei muncii menTinerea In limtele doctrinei stabilitaTii preTurilor si al celei a
bugetelor echilibrate (balanced budgets) antreneaza riscuri pe termen lung ce nu pot
fi contrabalansate de asa-numite avantaje macro-economice pe termen scurt.
Schimbarile continue de pe piaTa muncii si din societatea romaneasca necesita o
actualizare continua a cunostinTelor si deprinderilor, precum si o crestere a
adaptabilitaTii lucratorilor si intreprinderilor. De aceea, participarea la educaTie si
formare In mod continuu ajuta la o prezenTa activa a acestora pe piaTa muncii pe
parcursul Intregii vieTi. Competitivitatea intreprinderilor si calitatea serviciilor este
dependenta In mod direct de investiTiile pe care acestea le fac In dezvoltarea
resurselor umane prin formarea continua a forTei de munca.
Participarea adulTilor din Romania la InvaTare pe parcursul Intregii vieTi este Inca la
cote modeste desi, trebuie menTionat ca informaTiile pe care se bazeaza aceasta
aserTiune sunt corespunzatoare anului 2005 (anul ultimei anchete efectuate de catre
statistica naTionala privind formarea profesionala In Intreprinderi si ale carei rezultate
au fost facute publice). TendinTa Inregistrata Insa pentru prima jumatate a decadei
actuale a fost evident una crescatoare, progresul faTa de finele deceniului al 10-lea
(deceniul tranziTiei de la plan la piaTa In Romania) al secolului 20 fiind mai mult decat
evident. Intreprinderile romanesti si-au multiplicat efortul pentru formarea
profesionala a salariaTilor, In special pentru cea continua, aceasta evoluTie fiind un
efect al masivei investiTii directe In economia romaneasca, indiferent de caracterul
mai mult sau mai puTin speculativ al acesteia. Este parerea noastra, desi aici datele
si informaTiile ne lipsesc deocamdata, dar putem cu usurinTa presupune o
continuare a trendului anterior ca, pentru intervalul 2006-2008, investiTia In formare
profesionala si-a continuat cursul ascendent, nivelul pe care Il putem presupune ca
fiind atins In momentul imediat anterior contagiunii fiind de natura a plasa Romania
pe o cu totul alta poziTie In ceea ce priveste formarea profesionala a adulTilor si mai
ales formarea de intreprindere.
FinanTarea formarii profesionale cel mai adesea de catre participant si nu de catre
angajator constituie Inca, una din barierele principale pentru participare la instruire.
Crearea de oportunitaTi prin care responsabilitatea finanTarii sa se Imparta si din care
atat participantul, cat si angajatorul sa poata identifica beneficii reale pentru fiecare
poate contribui la schimbarea de atitudine faTa de educaTie si formare. Noi
consideram ca pasi importanTi In aceasta direcTie s-au facut In special dupa anul
2005 cand este evident ca resursele aflate la Indemana intreprinderilor pentru
formare profesionala au crescut considerabil. De aceea este important ca, acum, In
perioada de criza, acest trend sa nu fie inversat.
Efortul public pentru formarea profesionala continua joaca un rol important In
dezvoltarea calificarilor si competenTelor forTei de munca si confera oportunitaTi
pentru toate grupurile active pe piaTa muncii, In special In perioade de recesiune si
mai ales de depresiune economica. Dezvoltarea unor instrumente pro-active prin
care lipsa de disponibilitaTi a intreprinderilor si evident a indivizilor sa fie suplinite de
catre stat care si In acest domeniu sa Isi joace rolul de „lender of last resort”
(finanTator al ultimei sanse) este de o importanTa cruciala. Industria formarii
profesionale este o industrie de tip downstream (de aval al lanTului valorii adaugate),
extrem de vulnerabila la ciclicitatea economica. Daca Intr-o astfel de circumstanTa ea
este lasata „at its own devices” sau altfel spus doar In voia pieTei, toate castigurile
obTinute In ultimii ani vor fi pierdute. Sprijinirea de catre stat a industriei formarii
profesionale a adulTilor si In genere a eforturilor direcTionate catre formarea
profesionala ale intreprinderilor si chiar indivizilor si comunitaTilor reprezinta una din
modalitaTile de iesire din criza, cu caracter doar moderat-inflaTionist.
Timpul reprezinta o bariera semnificativa pentru participarea adulTilor la educaTie si
formare continua, acestia avand multiple Indatoriri profesionale sau/si familiale. Cu
toate acestea, pot fi dezvoltate forme de instruire flexibile, adaptate nevoilor si
posibilitaTilor acestora, cum ar fi InvaTamantul la distanTa, e-learning sau programe
flexibile munca-studiu, care sa conduca la dobandirea de noi cunostinTe si deprinderi.
Diferitele cunostinTe si deprinderi necesare pentru dezvoltarea personala si
profesionala sunt dobandite si In context informal si nonformal, motiv pentru care
certificarea si recunoasterea acestora le va permite lucratorilor sa reintre mai usor In
sistemul formal de pregatire In vederea dobandirii de noi calificari, precum si de a
beneficia de oportunitaTile existente pentru a reintra pe piaTa muncii.
