3.4.3. Servicii sociale
Strategia Integrata de Dezvoltare a Resurselor Umane
In 2001, prin Legea cadru nr. 705 privind sistemul naTional de asistenTa sociala si
legislaTia secundara ulterioara, s-au pus bazele unui sistem complex al serviciilor de
asistenTa sociala. Implementarea acestui sistem este In curs de desfasurare.
DificultaTile constituirii si consolidarii sistemului naTional de asistenTa sociala au
aparut si ca urmare a fragmentarii responsabilitaTilor guvernamentale In domeniu.
In conformitate cu noua legislaTie In domeniul asistenTei sociale, serviciile publice de
asistenTa sociala sunt organizate la nivel judeTean si local si sunt responsabile pentru
implementarea politicilor de asistenTa sociala In domeniul familiei, protecTia copilului,
persoanelor singure, varstnicilor, persoanelor cu dizabilitaTi si oricarei alte categorii
de persoane care necesita asistenTa.
Un aspect crucial al reformei sistemului Il reprezinta plasarea serviciilor de asistenTa
sociala In responsabilitatea autoritaTilor locale si judeTene, nivelul guvernamental
axandu-se pe politici si strategii si pe metode de monitorizare, evaluare si funcTii de
control. Reforma In domeniul serviciilor sociale a fost In mod deosebit speciala,
alocarea finanTarii, administrarea si transmiterea responsabilitaTilor pentru serviciile
sociale catre nivelele inferioare de guvernare conducand la capacitaTi foarte limitate
de implementare datorita lipsei mijloacelor financiare si a resurselor umane. Ca o
consecinTa, serviciile sociale furnizate acum sunt fragmentate si caracterizate de
inechitate, datorita capacitaTilor instituTionale diferite In furnizarea lor.
A fost creat un cadru legal al cooperarii Intre furnizorii de servicii sociale din sectorul
public si cel privat, deschizandu-se astfel una dintre perspectivele importante de
dezvoltare a asistenTei sociale. Beneficiind atat de suportul organizaTiilor occidentale,
cat si de cel guvernamental, s-a dezvoltat rapid o reTea de ONG-uri cu obiective In
domeniul asistenTei sociale. Unele dintre ele s-au dezvoltat, inclusiv cu susTinere din
partea statului prin introducerea In 1998 (Legea nr.34 din 20 ianuarie) a programului
de subvenTionare a asociaTiilor si a fundaTiilor care InfiinTeaza si administreaza unitaTi
de asistenTa sociala, obTinand un grad Inalt de competenTa important de valorificat In
dezvoltarea ulterioara a sectorului, altele nu au supravieTuit datorita lipsei de resurse.
Inca din 1990 s-a dezvoltat un sistem de formare universitara a specialistilor In
asistenTa sociala, ajungandu-se la ora actuala la aproximativ 15.000 de specialisti.
Un numar deocamdata redus de specialisti astfel formaTi au fost atrasi In sistemul de
asistenTa sociala de la nivel judeTean si local.
ReconstrucTia sistemului de servicii de asistenTa sociala s-a caracterizat prin
numeroase confuzii si Intarzieri. Prima parte a tranziTiei s-a caracterizat printr-un
decalaj Intre componenta de suport financiar, cu un grad ridicat de eficacitate, si
componenta de servicii sociale, sever subdezvoltata. Mult timp dezvoltarea serviciilor
de asistenTa sociala a fost mai degraba haotica, centrata pe unele probleme sociale
critice (copii abandonaTi, persoane cu handicap grav) si In mod special pe instituTiile
de asistenTa sociala ignorandu-se aproape complet asistenTa sociala In familie si In
comunitate. De asemenea, activitaTile de prevenire au fost slab dezvoltate datorita
insuficienTei sistemului instituTional si tehnic. Zone mari sociale au fost lipsite de
acoperire sau au fost insuficient acoperite: asistenTa sociala pentru varstnici si pentru
persoanele cu handicap, pentru victimele violenTei, victime ale traficului de fiinTe
umane, pentru persoanele dependente de alcool si de droguri In ciuda iniTiativelor
izolate ale unor ONG-uri pentru anumite comunitaTi.
