InvaTamantul superior din Romania a cunoscut In ultimii ani schimbari radicale,
datorate implementarii Procesului Bologna. Acestea se adauga transformarilor pe
care le-a cunoscut prin extinderea sa ca InvaTamant de masa, cu o capacitate mult
mai mare de cuprindere In sistemul terTiar, prin apariTia universitaTilor private, dar si a
celor de stat In mult mai multe localitaTi. Pe langa avantajele incontestabile, extensia
cantitativa a Insemnat o descrestere a calitaTii, atat datorita lipsei personalului
didactic specializat, cat si datorita scaderii stachetei de exigenTa, si nu numai. Cu
excepTia unor insule izolate de excelenTa, datorate mai degraba meritelor personale
decat politicilor instituTionale, calitatea personalului de predare si cercetare din
universitaTi este la un nivel nesatisfacator. La nivel de sistem, MECI si guvernele
post-decembriste sunt vinovate de subfinanTarea cronica (care a atras dupa sine si
scaderea atractivitaTii si o oarecare erodare a statutului de cadru didactic universitar)
si lipsa determinarii de a introduce mecanismele de asigurare a calitaTii educaTiei si
cercetarii, fiind cunoscute procentele de sub 4% din PIB alocate educaTiei de-a lungul
anilor. In plan internaTional, se constata o politica tot mai agresiva a universitaTilor de
recrutare transfrontaliera a personalului de cercetare si de finanTare adecvata a
acestuia.
In momentul de faTa Romania nu are un cadru si un registru naTional al calificarilor
pentru InvaTamantul superior. Aceasta face ca universitaTile sa ofere multe
specializari care nu se finalizeaza Intr-o calificare relevanta pentru piaTa muncii. Mai
mult, curricula pe care o ofera studenTilor este mai degraba rezultatul relaTiilor de
putere din interiorul universitaTilor si a departamentelor, decat ruta cea mai buna de a
obTine o calificare adecvata. Activitatea ACPART a fost profund afectata de
elementele de desincronizare sistemice – MMFPS si MECI. Constituirea unui cadru
naTional al calificarilor, In care calificarile sunt definite In termeni de rezultate ale
InvaTarii, In concordanTa cu Cadrul European al Calificarilor (EQF), devine o
necesitate, daca dorim sa compatibilizam pregatirea resursei umane din Romania cu
ceea ce se Intampla In interiorul Uniunii.
In plus, nu vorbim numai despre responsabilitatea InvaTamantului superior de a
asigura pregatirea iniTiala la nivel superior a resursei umane, ci si de
responsabilitatea acestor instituTii educaTionale, din perspectiva InvaTarii pe parcursul
Intregii vieTi, cu privire la ofertele educaTionale, punctuale, de perfecTionare de-a
lungul carierei profesionale, de actualizare a cunostinTelor si competenTelor. Din
pacate universitaTile acorda o atenTie scazuta acestui palier, concentrandu-se mai
degraba pe programe masterale si doctorale, dar nu pe oferte punctuale de
perfecTionare rapida, potrivit nevoilor angajatorilor. Este un aspect In care
parteneriatele cu patronatul este necesar sa fie mai bine dezvoltate si diversificate, In
beneficiul ambelor parTi. De altfel, scaderea populaTiei scolare obliga oarecum
universitaTile sa diversifice ofertele educaTionale pe palierul educaTiei continue.
Continuand pe linia parteneriatelor dintre universitaTi si viitorii angajatori, pentru
relevanTa calificarilor dar si a pregatirii studenTilor de a “sti sa faca”, sa se integreze
rapid In cultura organizaTionla si responsabilitaTile de la locul de munca, este
imperios necesara regandirea practicii de specialitate, care actualmente are mai
degraba un caracter nesistematic si cvasi-facultativ, desfasurandu-se In majoritatea
cazurilor fara o supervizare din partea universitaTilor. Uneori nu exista nici macar o evaluare a activitaTilor desfasurate de catre studenTi In aceasta perioada,
prezentarea unei adeverinTe fiind singura cerinTa care condiTioneaza dobandirea
creditelor alocate. Stagiile de practica efectuate dupa sesiunea de vara sunt de cele
mai multe ori formale si nu mulTumesc nici una din parTile implicate: studentul va
constata la angajare ca nu poate face faTa sarcinilor de serviciu, cei din organizaTia
„gazda” percep prezenTa studenTilor ca fiind deranjanta si inutila, iar universitatea
pierde ca prestigiu.
Exista o foarte slaba cultura antreprenoriala In universitaTile romanesti. De cele mai
multe ori aceasta ia forma unei oferte tot mai variate de programe de studii, la un
nivel de taxare tot mai scazut, cu consecinTe nefaste atat asupra calitaTii educaTiei cat
si asupra poziTionarii absolvenTilor pe piaTa forTei de munca. Organizarea interna a
universitaTilor pe discipline si departamente nu pe proiecte este un obstacol major In
promovarea antreprenoriatului si a intraprenoriatului. Antreprenoriatul ca transfer
tehnologic, ca dezvoltare si inovare este aproape inexistent iar mentalitatea
dominanta din universitaTi este non sau anti-antreprenoriala. Este evident ca o
universitate nu trebuie sa devina o corporaTie, ea fiind In primul rand In slujba binelui
public. Este iarasi evident ca asumarea unei strategii antreprenoriale nu este o
obligaTie pentru fiecare universitate. Este Insa In interesul comunitaTii si a
cetaTeanului ca universitatea sa contribuie la cresterea competitivitaTii economice si
la o dezvoltare durabila.
O analiza pertinenta a sistemului superior de InvaTamant a fost realizata In 2007 In
Raportul Comisiei prezidenTiale pentru educaTie cu privire la starea sistemului de
InvaTamant din Romania. Pentru ca universitaTile sa poata sa Intareasca perfomanTa
stiinTifica, de cercetare, dar si de pregatire a absolvenTilor, se propunea si o
diferenTiere a universitaTilor In funcTie de performanTele probate. Se propunea astfel o
soluTie pentru armonizarea problematicii InvaTamantului de masa cu InvaTamantul de
calitate, de elita chiar.
