3.4.2. Grupuri dezavantajate - Strategia Integrata de Dezvoltare a Resurselor Umane
Conceptul de excluziune sociala este cu mult mai recent decat cel de saracie.
Excluziunea sociala se refera cu precadere la o situaTie de esec privind realizarea
deplina a drepturilor cetaTenesti, atat datorita unor cauze structurale de natura socio-
economica, cat si unor cauze de natura individuala. In spaTiul romanesc, conceptul
de incluziune si dezvoltare sociala a fost utilizat In domeniul policiticilor sociale
Incepand cu anul 2001, odata cu adoptarea H.G. 829/2002, privind Planul NaTional
Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale - PNAinc.
Conform Strategiei Lisabona relansata In 2005, obTinerea calificarilor populaTiei apte
de munca In funcTie de necesitate, abilitaTi si competenTe individuale si mobilitatea
forTei de munca sunt considerate investiTii pe termen mediu si lung, cu impact special
asupra dezvoltarii capitalului uman si implicit a productivitaTii si care vor Inlocui
cheltuielile alternative la nivel social. Aceasta este si explicaTia accentuarii nevoii de
formare de resurse umane calificate, care sa sprijine, sa promoveze incluziunea
sociala.
Se poate vorbi de mai multe grupuri sociale excluse In Romania; Intotdeauna dintre
acestea fac parte persoanele cu handicap, rromii, copiii si tinerii, femeile, persoanele
varstnice, somerii de lunga durata, locuitorii din mediul rural, In special cei din
localitaTi mici si izolate etc.
In privinTa ocuparii, segmentele sociale cele mai vulnerabile sunt: rromii, persoanele
cu handicap, tinerii (In special cei care parasesc instituTiile pentru copii si cei din
mediul rural), femeile.
ToTi cei care pot si doresc sa munceasca sunt necesari pe piaTa muncii pentru a
contribui la continuarea progresului Inregistrat de economia romaneasca In toate
domeniile de activitate. Cu atat mai mult, trebuie create oportunitaTi pentru somerii de
lunga durata, persoanele cu dizabilitaTi si grupurile marginalizate social.
In mod tradiTional, In Romania se acorda o atenTie sporita urmatoarelor grupuri
defavorizate: persoanele cu dizabilitaTi, tinerii ce parasesc centrele de plasament,
populaTia de etnie rroma, persoanele fara adapost (cersetori) si saracii. Fiecare dintre
aceste grupuri are nevoile sale specifice si de aceea si intervenTiile trebuie sa fie tot
specifice.
Incluziunea sociala este o problema de drepturi, acces si exercitare a acestor
drepturi. Fara asigurarea acestei triple valenTe, nu se poate vorbi de incluziune
sociala In adevaratul sens al cuvantului.
